Treceți la conținutul principal

feisbuc-ul

Ma amuza joculetele astea de autocunoastere de pe facebook.com. Pana acum am aflat ca ar trebui sa imi fac un tatuaj pe gat, la spate cu o zicala; ca m-am nascut buna sa fac orice; ca ar trebui sa ma cheme Poppy sau Jessica; ca numele meu mitic e Athena, cel chinezesc Xiu, iar cel romanesc Marghioala Isopescu; ca floarea care ma reprezinta e floarea-soarelui, iar sarutul e cel din Notebook. Dar mai presus de orice e ca anul acesta o sa ma marit/logodesc cu un tip (cu initialele C.H.) si o sa am si un copil (pt asta trebuia sa ma grabesc; acum e cam tarziu). Tre' sa ai multa imaginatie sa faci un astfel de joculet.
Acum cativa ani era nebunia cu hi5-ul. Daca nu aveai cont acolo, nu existai. Acum e facebook-ul si twitter-ul (mi-am amintit de el pt ca stiu ca s-a implinit un an de cand s-a declansat revolta din Republica Moldova; initial a fost in mediul on-line).
Un lucru e bun la retelele astea de socializare. Daca mai ai prieteni pe care nu i-ai vazut de ceva timp, dai un search acolo si vezi ce mai face, pe unde mai e, cu cine mai e...Nici macar reclama aia la telefonie fixa ("da' avem telefon") nu mai este valabila.
Totusi, internetul nu uita! Daca ai facut prostia sa inregistrezi pe niste site-uri mai aiurea, alea raman pe vecie (ca si cazierul :D)

Comentarii

  1. si totusi weekend-urile ar trebui petrecute langa prieteni reali, intr-un spatiu real. interesant la retelele sociale este FoF(friend of friend). asa se descopera anumite conexiuni.
    Un ungur scria despre Six degrees of separation. Facebook-ul e de relax, twiter-ul poate fi foarte util.

    RăspundețiȘtergere
  2. normal ca ideali sunt prietenii reali, dar ce te faci cand pierzi legatura cu ei din diferite motive. eu una am reusit prin intermediul retelelor de socializare sa reiau legatura cu prieteni vechi din copilarie sau acum sa comunic cu prieteni care sunt plecati la sute de km.
    iar legat de 'six degrees of separation' sunt perfect de acord. acum, la facultate, mi-am descoperit o prietena cu (,) care m-am cunoscut si acum vreo 2 ani (evident ca de atunci si pana la faculta nu am mai vb ca ne-am mai vazut) si ne-am descoperit enorm de multi prieteni si cunostiinte comune acum.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…