Treceți la conținutul principal

Educatie nonformala si voluntariat

Citesc tot mai des pe net articole din publicatii sau de pe bloguri personale referitoare la educatia nonformala si voluntariat. Am descoperit si literatura de specialitate despre cele doua teme, semn ca au din ce in ce mai multa cautare si printre (tinerii) romani.
Am observat ca exista o oarecare reticenta a oamenilor cu privire la ed. nonformala si voluntariat, in special a celor care privesc fenomenul din exterior, fara a avea contact (sau avand contact foarte slab din interior) cu el.

Educatia nonformala...De nenumarate ori mi s-a intamplat sa ma intrebe lumea: Da' te mai inscrii la un training?, Da' iti ajuta la ceva? sau varianta fericita Asta de unde o mai stii? (in cazul in care oamenii recunosc totusi un plus informational din urma unor astfel de sesiuni de formare). Ma uimesc unii care nu inteleg dorinta intrinseca de a invata mai mult decat niste cursuri seci pe care ti le ofera o institutie de invatamant; dorinta de a-ti dezvolta anumite abilitati prin intermediul unor persoane prietenoase, care fac aceste activitati din pasiuni (asta nu inseamna ca nu sunt si profi care predau din pasiune:P).

Voluntariatul...e ca o inghetata cu o aroma noua: nu poti sa spui daca iti place decat dupa ce ai incercat-o. Si aici, oamenii comenteaza: Da' tie ce iti iese? Lasa ca stiu eu sigur ca tu castigi ceva ca doar nu faci tu treaba asta fara bani! Pai, castig: experienta, acumulez cunostiinte, cunosc si ajut oameni!!! Nu toti sunt facuti pentru actiuni de voluntariat pentru situatii de urgenta, dar asta nu inseamna ca nu poti faci nimic in acest sens. Asta nu inseamna ca decat sa pierzi vremea, nu e mai benefic sa te inscrii intr-un ONG indiferent de profil sau de amploarea proiectelor sale.

De ce e bine sa le incerci pe amandoua?
Pentru ca te ajuta sa intelegi ce vrei sa faci in viata!
Pentru ca iti ofera o directie fara sa iti ceara nimic la schimb!
Pentru ca ambele sunt lucruri pe care le faci din proprie initiativa si fara a fi batut la cap de un sef antipatic!
Pentru ca asa poti sa cunosti oameni de la care ai ce invata sau oamenii pe care ii inveti tu din putinul pe care il stii!
Pentru ca primesti si oferi zambete!
Pentru ca iti ofera sansa de a-i observa obiectiv pe cei din jurul tau!

Nu ma astept ca oamenii care nu sunt implicati in astfel de activitati sa ma inteleaga, dar ma astept ca ei sa aiba curiozitatea sa incerce si asa ceva, apoi sa isi dea cu parerea!

Later edit: am citit intr-o carte un citat tare fain; vi-l las si voua: “Tinere, fa ca numele tau sa valoreze ceva” – Andrew Carnegie

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…