timp...incotro mergi???


Mda...azi sunt melancolica pt ca ma uitam pe facebook la conturile unor colegi de-ai mei din scoala si ma gandeam cat de repede au trecut anii astia.
Spun si eu (ca multi altii) ca parca mai ieri intram in clasa a V-a si eram destul de stresata de noul ce urma sa vina asupra mea: colegi, profesori, materii de studiu. Evident ca m-am confruntat cu problemele tipice varstei, care acum nu pot decat sa-mi starneasca un zambet discret in coltul gurii.
Clasa a VII-a cred (sau a VIII-a, nici nu mai stiu exact): mi-am facut buletin!!! Frate-miu (care e cu un an mai mare decat mine) tare mai radea de mine ca eu nu aveam inca buletin...si cand mi l-am facut: nici o satisfactie speciala.
Liceul: again, emotia unui nou inceput. Eu una am simtit o mare diferenta intre oamenii pe care i-am cunoscut atunci, comparativ cu cei din gimnaziu. Se vedea ca toti am mai crescut, aveam alte figuri in cap, aveam alte orgolii. Nu mai aveam inocenta aceea din gimnaziu; eram toti niste adulti in devenire, dar niste tineri pe langa care acei 4 ani au trecut mult prea repede; 4 ani in care ne-am consumat energia pe nimicuri si nu pe lucruri durabile. Spun asta pt ca, uite, ai mei au avut ieri intalnirea de 30 de ani de la terminarea liceului...oare noi vom ajunge sa facem la fel??? Am indoieli tinand cont ca noi nu ne-am strans nici anul trecut la Craciun!
Revenind: a trecut si liceul, asa in fuga si destul de facil, dar a trecut. Si a venit facultate: plina de experiente noi, pline de decizii si de activitate.
Sunt zile in care plec dimineata la facultate si vin seara, prinsa fiind in tot felul de chestii. Atunci ma bucur enorm ca am fost intr-atat de inteleapta si am ramas sa fac facultatea la mama si la tata acasa, in Iasiul natal (acum, sincer vorbind, mi se pare o mare fitza ca atunci cand esti dintr-un oras cu traditie universitara, asa ca Iasiul, sa pleci sa faci facultatea prin Bucuresti sau prin alta parte numai pt ca suna mai bine; e adevarat ca sunt si avantaje cand esti in capitala...dar oare se merita toate celelalte eforturi pe care le faci?).
Dar ma cam sperie viitorul: "tanar absolvent de studii superioare caut job". Si asa ajungem la ideea unui master in strainatate cu optiunea (poate chiar obligativitatea) gasirii unui job si stabilirii acolo. Avem libertatea de a face asta, dar oare e in avantajul nostru?!

Probleme, probleme si iar probleme...
Oare de ce nu mai putem fi din nou la varsta clasei a V-a cand singura problema pe care o aveam era: "da' oare pt azi mi-am invatat lectia la romana?" (i miss those times)
pentru ca in noi, cei de azi, a ramas o parte din noi, cei de atunci

Comentarii

  1. Vesnicul regret al timpului trecut, al bucuriilor neexploatate la maxim, al viitorului incert... Dar zi tu, cu mana pe inima, ai fi dispusa sa te intorci in trecut si sa renunti la toate cate ai invatat in ultimii ani, la omul care esti acum, cu grijile si intrebarile aferente? Eu nu cred ca as putea; da, mi-e dor de mine cea de acum 5-10 ani, dar parca m-am obisnuit prea tare si am muncit prea mult pentru a fi cea de astazi! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. nu as renunta la tot ce am acum (nu as vrea nici eu), dar parca sunt experiente din trecut pe care mi-as dori sa le mai traiesc o data.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu