Treceți la conținutul principal

despre prieteni si prietenie

Stiti filmul Crossroads (cel in care a jucat Britney Spears)? Eu una ador acel film pentru ca, inevitabil, ma regasesc in el (ca multi dintre voi cred).

Ganditi-va la prietenii pe care ii aveati cand erati mici? La cati dintre voi, 'prietenul cel mai bun' nu era vecinul/vecina sau colegul/colega de banca??!!
Dar am crescut! Si multi dintre oamenii care reprezentau atunci cercul nostru de prieteni au ales un alt drum si, vrand-nevrand, ne-am departat. Atunci, credeam ca vom fi prieteni toata viata...acum am ramas doar cunostiinte care ne mai sunam din cand in cand (de zilele noastre si de sarbatori) sau mai vorbim ocazional cand ne intalnim prin oras.
Unii vin, altii pleaca.
Si te trezesti ca, intamplator, apare langa tine o persoana complet noua, care, in situatiile difice, iti este alaturi. Incepi sa imparti cu el/ea clipe interesante, experiente si confidente care va transforma treptat in prieteni.
Prieteniile adevarate trec testul timpului si depasesc barierele pe care omul (asa bun si iubitor cum L-a facut Dumnezeu) ti le pune in cale. Ne intalnim zilnic cu foarte multe persoane, pe unele dintre ele abia daca le cunoastem. E normal ca ele sa ne influenteze, insa nu pot sa ne schimbe total perspectiva.
Un prieten adevarat nu te va critica niciodata, ci te va atentiona doar unde ai gresit! Un prieten adevarat nu te va neglija pentru nimic in lume! Un prieten adevarat te va asculta mereu, chiar daca ceea ii povestesti ii va provoca dezamagire! Un prieten adevarat te va lasa sa te bucuri de tot ceea ce iti face placere, chiar daca lui ii provoaca durere!
Desi nu e recomandabil, prima impresie conteaza enorm. Oamenii despre care la inceput te fac sa crezi ca sunt de calitate si se dovedesc a nu fi, te dezamagesc. Oamenii care la inceput iti sunt antipatici insa reusesc sa iti atraga simpatia - aceia sunt oamenii care castiga respectul tau.

Am multi prieteni pe care in urma cu 2 ani cred ca nici nu ii cunoasteam. Unii dintre ei poate ca imi erau chiar indiferenti la inceput. Insa, maria sa, TIMPUL, le-a rezolvat pe toate si mi-a pastrat alaturi doar persoanele care meritau acest lucru. Evident ca si peste 2 ani voi avea alaturi tot doar peroanele care merita.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

Candidati la fericire*

Fericirea reprezinta cu siguranta o stare subiectiva, dar si relativa. Este ca o stare de spirit pe care o putem alege sa o inducem pt a uita pt moment de nemultumirile pe care le avem. Asa ca, la inceput de luna, incerc sa fac o lista cu lucrurile care ma fac fericita:
reusesc mereu sa imi gasesc fericirea in oamenii pe care ii am alaturi; de obicei, alaturi de oameni faini sunt mereu in forma si reusesc sa ma incarc cu energiesunt fericita atunci cand fac lucruri care imi plac, lucruri pentru care ma simt competenta sau macar utila primavara m-a facut intotdeauna fericita, caldura ei, soarele acela bland, pasarile care incep sa umple parcurile, iarba verde care incepe sa rasara. Din contra, toamna parca imi ofera o stare de permanenta melancolie, de parca ar ploua incontinuu (cred ca e si din cauza melodiilor despre toamna pe care o asociez involuntar cu aceasta perioada si care, parca toate sunt triste)in ciuda a ceea ce am scris putin mai sus, muzica ma face mereu fericita, imi da …