Ne grabim...


...nu se stie unde si la ce.

Traim intr-o societate in care mereu avem ceva de facut. Nu mai apucam sa ne bucuram de ultima ninsoare din acest sezon, de primii ghiocei care au aparut sau de un lucru bun pe care il facem. Nu mai apucam sa ne bucuram de familie si de prieteni, de un film sau de o carte buna.
Urc zilnic in autobuz si vad zeci de oameni care se ingramadesc sa prinda un loc pt ca (evident) se grabesc sa ajunga undeva: la facultate, la scoala, la servici sau in piata. In graba aceasta uitam ce e bunul simt si devenim irascibili.
Copii se grabesc sa creasca pt a deveni adulti. Adultii ar vrea sa descreasca pt a deveni copii.
Studentul se grabeste sa treaca de sesiune, doar ca, inevitabil, va urma inca un semestru...si inca o sesiune.
Ne grabim sa terminam cele 5 zile lucratoare pt a ajunge in weekend...dar ele trec asa de repede si iar se face luni.

Ne grabim sau nu, timpul trece la fel de repede si, mai devreme sau mai tarziu, ne pune in fata unor intamplari care ne sunt predestinate a ni se intampla. Mereu ne dorim ceva ce nu avem si uitam sa ne bucuram de ceea ce e deja al nostru.
Ne grabim sa trecem prin viata si sa incercam din toate. Asa vom putea alege ce e mai bun pt noi.

Comentarii

  1. un pas inainte e si faptul ca unii dintre noi constientizam nevoia de a schimba ceva.
    schimbarea o putem face, dar poate ca nu vrem. asa ajungem sa ne complacem, cum ai zis si tu.

    imi place ce ai zis legat de faptul ca pt a vedea altfel timpul trebuie sa vedem altfel oamenii. constient sau nu, in momentul cand judecam perioada temporala in care ne aflam ne raportam tot la oamenii care traiesc in ea.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu