Treceți la conținutul principal

Studentul roman, pe durata sesiunii



Orice student a fost incercat macar o data de spaima aia cu “vine sesiunea!”
Cred ca ati mai auzit indemnul de a te apuca de invatat din timp, de a-ti sistematiza materia, de a invata logi si altele... Daca nu esti in unul din cazurile astea fericite, inseamna ca in ultima noapte dinainte de examen te-ai facut bun prieten cu ceasca de cafea si ai aprofundat intens materia (sau abia daca ai apucat sa o citesti).
Pregatirile pentru examen sunt toate la fel: te imprietenesti cu un coleg pe care-l stii mai bazat, ajungi din timp in sala de examen si ii opresti si lui un loc (preferabil in fata ta ca sa ai o panorama buna) si ii spui celebra replica “daca stim, ne mai ajutam si noi”.
Colegii din anii mai mari – o adevarata comoara! Fie ca e vreun coleg de camera mai ‘trecut prin viata’, fie ca e vreo ruda de gradul 7 cu care nu ai mai vorbit de nu stiu cand (probabil de la cealalta sesiune cand ti-a furnizat informatii asemanatoare), ei sunt cei de la care afli subiectele pe care le-a dat anul trecut, daca proful da sau nu pe numere, daca ‘ne mai putem si noi misca putin”.
Pe durata examenului, brusc toti studentii sunt bolnavi si ii apuca tusea. In pana de idei si de ajutor extern, orice student isi incearca talentul literar si, bazandu-se pe creativitate, incearca sa abordeze macar o parte din exercitii.
La finalul examenului, studentii se intalnesc si se consoleaza pt ca “stim noi cum pune proful notele”, “din aia de anul trecut, mai bine de jumate au picat” si nota de optimism “lasa ca ne vedem in restante!”.
In momentul afisarii rezultatelor, incep sa se faca si pronosticurile: “poate raman si anul asta la buget ca semestrul trecut X-ulescu a avut aceeasi medie si uite ca a fost la buget”. E momentul in care studentii devin foarte uniti - in special in momentul in care adreseaza sincere felicitari unor cadre didactice - si cand incep a se organiza in grupuri pentru a frecventa monumentele culturale din oras (baruri, cluburi etc.).
Urmeaza o scurta vacanta, inca un semestru probabil mult prea scurt pentru ca va veni iar sesiunea.

Asa trece anul 1... asa trece anul 2 (cand inevitabil trebuie sa te hotarasti ce faci cu Licenta)... si asa trece si anul 3 (cand trebuie sa iti dai Licenta!). Asa trece si Facultatea, numarand sesiunile si chefurile de dupa.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…