Treceți la conținutul principal

de 8 Martie...


Inima mamei
de George Coşbuc

Era baiat frumos la chip si blind,
El a venit acasa azi oftind;
Si mama-sa, vazindu-l suparat,
L-a strins la piept, pe ochi l-a sarutat
Si-a zis, privind cu drag in ochii lui:
- "Tu ai ceva pe suflet si nu-mi spui!
Parca te temi ca-ti mustru gindul tau,
De ce nu-mi spui? Nu vezi cit este de rau?!"
Si ea plingea, cum plinge fiul mic,
Si-a plins si el, si n-a raspuns nimic.

Sa-i spuie mamii! Da, cind a plecat
De la iubita lui, el, revoltat,
Venea nebun si dus d-un singur gind
S-ajunga linga ma-sa mai curind,
Sa-i spuie tot! Dar cind a fost in prag,
Cind ma-sa a privit la el cu drag,
A stat pierdut in loc - o, lasul ce-i!
Azi il ardea privirea cald-a ei,
Si bratele care-l stringeau cu dor,
Azi il durea cu-mbratisarea lor,
Si toata vorba mamei il durea -
Si silnic el s-a smuls de linga ea.

El a fugit de ma-sa. Abatut,
O-ntreaga zi pe lunci el s-a pierdut
Si la iubita lui el se gindea,
Si la cuvintele ce le-a zis ea:
"Eu voi iubi pe unul dintre toti;
Din pieptul mamei tale, daca poti
Sa-mi dai tu inima - al meu vei fi!
Voiesc un talisman! De voi iubi,
Sa fiu iubita! Vreau sa stiu cum esti,
Eu cer un singur semn ca ma iubesti!"
Si el s-a ingrozit de-acest cuvint!
Ea-si bate joc de ce-avea el mai sfint!
Si, ca de-un demon, el s-a rupt de ea,
Dar o iubea nebun, el o iubea
Mai mult acum - fara-nteles
Vorbea cu sine, si gemea mai des;
Si se-ngrozea de gindul ca-ntr-o zi
Aceasta fata-l poate birui.
Sa-si piarda mama-n chip atit de las,
De doua ori sa fie ucigas!

Si-a doua zi s-a dus si-a intrebat
Pe draga lui, dar ea si-acum i-a dat
Raspunsul vechi. Si el gemea plingind,
Si nu putea sa fuga d-acest gind -
Si noua nopti cu gindul s-a zbatut
Si-n urma-a dus iubitei ce-a cerut.

El n-a putut sa plinga, si-ar fi plins,
In mina tremurat tinea, dar strins,
Odorul drag, o inima - si-a cui?
Aceasta este rasplatirea lui!
Ea l-a iubit, ca ochii ei, si blind
Plingea cu el cind il vedea plingind,
Si si-ar fi dat si viata pentru el:
Si-acum o rasplateste-asa misel!
El nu mai are mama. El a pus
Iubirea unei fete mai presus
De-a mamei lui - ce mult a dat,
Si-n schimb el nu stia ce-a cumparat!
Fiori simtea cum il ineaca reci;
Ii rasunau blestemele de veci
A mamei, numai soapte fara glas,
El o simtea venind cu pas de pas
Pe urma lui, el o vedea plingind,
Cu degetul spre dinsul aratind -

Si-atunci, d-atitea ginduri abatut,
Impleticindu-se, el a cazut
In drum, tinindu-si talismanul strins
La piept. Si-un glas amestecat cu plins
A rasarit atunci induiosat,
Si plin de-o mila dulce l-a-ntrebat:
- "Tu te-ai lovit, iubitul meu? Sa-mi spui!"

Era inima moarta-a mamei lui.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

Candidati la fericire*

Fericirea reprezinta cu siguranta o stare subiectiva, dar si relativa. Este ca o stare de spirit pe care o putem alege sa o inducem pt a uita pt moment de nemultumirile pe care le avem. Asa ca, la inceput de luna, incerc sa fac o lista cu lucrurile care ma fac fericita:
reusesc mereu sa imi gasesc fericirea in oamenii pe care ii am alaturi; de obicei, alaturi de oameni faini sunt mereu in forma si reusesc sa ma incarc cu energiesunt fericita atunci cand fac lucruri care imi plac, lucruri pentru care ma simt competenta sau macar utila primavara m-a facut intotdeauna fericita, caldura ei, soarele acela bland, pasarile care incep sa umple parcurile, iarba verde care incepe sa rasara. Din contra, toamna parca imi ofera o stare de permanenta melancolie, de parca ar ploua incontinuu (cred ca e si din cauza melodiilor despre toamna pe care o asociez involuntar cu aceasta perioada si care, parca toate sunt triste)in ciuda a ceea ce am scris putin mai sus, muzica ma face mereu fericita, imi da …