Treceți la conținutul principal

ce spui si cum te comporti


Mi-a spus astazi prietena mea, Elena, ca eu sunt o persoana "rece" si ca argument mi-a adus faptul ca atunci cand inchei o conversatie telefonica eu nu spun "te pup" sau ceva de genul acesta...
M-a pus pe ganduri pentru ca eu aveam intotdeauna impresia despre mine ca sunt o persoana destul de calda cu oamenii pe care ii cunosc, dar care (ce-i drept) presata de multe treburi sunt mai centrata pe sarcina decat pe relatiile interumane.
Nu stiu daca eu si Elena ne-am referit la acelasi lucru, dar cred ca poti sa fii o persoana care nu stai toata ziua la barfe, dar care sa te implici afectiv in ceea ce faci. Acum, eu nu zic ca nu stau la barfe (ca doar sunt femeie :D), dar eu prefer discutiile face-to-face (mi se par mai personale, chiar daca sunt mai 'old fashion') decat cele la telefon sau pe mess. Poate din acest motiv, sunt si mai expeditiva pe mess sau la telefon.
Mi se pare o diferenta foarte mare intre cum te percepe lumea si cum crezi tu ca te prezintiti lumea daca ne limitam la chestiile astea minore, respectiv ticurile verbale pe care le ai.

Comentarii

  1. Faptul că nu spui "te pup" la sfârşitul unei conversaţii telefonice sau, chiar, faţă-n faţă nu înseamnă nimic.
    Faptul că preferi discuţiile faţă-n faţă în detrimentul celor la telefon sau "pe mess" înseamnă extrem de mult.

    Arată că preferi să simţi emoţii şi să oferi emoţii prin gesturi şi tonalităţi. Discuţiile la telefon şi cele "pe mess" sunt lipsite de majoritatea elementelor non-verbale şi para-verbale care reprezintă mai mult de jumătate din comunicarea propriu-zisă.

    Se spune că într-o comunicare ce are succes 100%, omul foloseşte 7% comunicare verbală, 38% comunicare para-verbală şi 55% comunicare non-verbală.

    Nu eşti o persoană "rece", dimpotrivă, cauţi să fii cât mai aproape de cel cu care comunici.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu stiam ca lumea te vede cum vrei tu sa te vada:) Acum nu stiu exact:)

    RăspundețiȘtergere
  3. discrepanta asta intre ceea ce sunt si modul cum ma percepe lumea, mi-am explicat-o gandindu-ma la contextul in care prietena mea a spus asta despre mine. ea a tras concluzia asta dupa o situatie cand mi-a facut cunostiinta cu cineva. banuiesc, ca atunci am fost putin rece si i-am intins discret mana omului respectiv, dar m-a socat faptul ca a fost chiar atat de evidenta diferenta asta (pe care eu una nu o percep si nu o constientizez).

    RăspundețiȘtergere
  4. Fiecare are zile bune şi zile proaste. Probabil aceea era una din zilele tale proaste.
    Nu trebuie să te impacientezi. Probabil nici persoana cu care ai făcut cunoştinţă nu ţi s-a părut demnă de un salut călduros. Prima impresie despre o persoană este, de obicei, cea corectă.

    Dar aceştia sunt cei 2 bănuţi ai mei.. (acum avem şi aşa ceva deci pot spune aşa :)) )

    RăspundețiȘtergere
  5. Sabina, nu a fost cu rea intenţie! :*

    RăspundețiȘtergere
  6. stiu, Lenu, dar mi s-a parut interesanta remarca ta :*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

Candidati la fericire*

Fericirea reprezinta cu siguranta o stare subiectiva, dar si relativa. Este ca o stare de spirit pe care o putem alege sa o inducem pt a uita pt moment de nemultumirile pe care le avem. Asa ca, la inceput de luna, incerc sa fac o lista cu lucrurile care ma fac fericita:
reusesc mereu sa imi gasesc fericirea in oamenii pe care ii am alaturi; de obicei, alaturi de oameni faini sunt mereu in forma si reusesc sa ma incarc cu energiesunt fericita atunci cand fac lucruri care imi plac, lucruri pentru care ma simt competenta sau macar utila primavara m-a facut intotdeauna fericita, caldura ei, soarele acela bland, pasarile care incep sa umple parcurile, iarba verde care incepe sa rasara. Din contra, toamna parca imi ofera o stare de permanenta melancolie, de parca ar ploua incontinuu (cred ca e si din cauza melodiilor despre toamna pe care o asociez involuntar cu aceasta perioada si care, parca toate sunt triste)in ciuda a ceea ce am scris putin mai sus, muzica ma face mereu fericita, imi da …