despre prieteni...

Cine a spus ca liceul este perioada cea mai importanta din dezvoltarea unui tanar, s-a inselat amarnic...sau nu ne-a cunoscut niciodata pe noi, cei din fostul 8D al Liceului "Dimitrie Cantemir" din Iasi.

In aceasta dupa-amiaza am iesit la un suc cu o parte din cei care in urma cu 6 ani absolveam gimnaziul.
Dupa clasicele pupaturi si "Vai, da' ce te-ai mai schimbat!" am inceput sa depanam amintiri si sa ne laudam care mai de care cu facultatile pe la care am mai ajuns si cu ce mai facem in general.
Mi-am dat seama ca in ciuda schimbarilor fizice pe care cu totii le-am remarcat, am ramas aceeasi copii nebuni si aceeasi gasca faina ca acum 6 ani. Presati de problemele cotidiene, ne facem cu greu timp si pentru noi, insa acum cand am reusit sa ne strangem cu totii la o masa tare greu ne mai dadeam dusi fiecare pe la casele lor.
Brusc am inceput sa caut profilele tuturor pe facebook, sa ma uit prin pozele lor si sa imi amintesc in ce relatii eram cu fiecare in parte. Cu o parte din ei am rupt legatura atunci, cu altii m-am mai vazut intamplator si in ultimii ani, insa cu totii ne-am fi dorit sa mai fim ca atunci, sa apucam sa ne vedem zilnic (ca si atunci) si sa facem tampeniile pe car ele faceam atunci.
Mi-am dat seama ca Iasi-ul asta e mult mai mic decat imi imaginam si ca am prieteni comuni cu multi din fostii colegi (majoritatea fiind acum colegi la facultate).

Revenind la ideea primului alineat...Da, noi colegii din gimnaziu am fost o gasca super-unita si, cum multi dintre noi am recunoscut, nu am mai avut parte de astfel de prieteni nici macar in liceu.
A ramas totusi promisiunea unui gratar impreuna in aceasta vara si propunerea unei petreceri cu muzica pe care o ascultam atunci...
Pentru ca in noi, cei de azi, a ramas o parte din noi, cei de atunci

Comentarii