Treceți la conținutul principal

noi si despre noi


Conform Psihologiei Sociale, auto-prezentarea desemneaza controlul pe care individul il exercita asupra informatiei pe care o prezinta audientei referitor la propia persoana. Acest cotrol poate fi facut in mod intentionat sau nu, este adecvat la o situatie anume si nu contravine regulilor morale.

Este evident ca fiecare dintre noi doreste sa creeze in ochii celorlalti o imagine cat mai pozitiva (cu atat mai mult cand vorbim despre o "prima impresie"). Situatiile de interviu sunt cele mai interesante. Ganditi-va de cate ori nu vi s-a intamplat sa va minunati de cineva din jurul vostru care avea un CV indesat de diplome, dar care poate avea competente mediocre. Sau sa se prezinte cineva aranjat la patru ace si cand sa deschida gura, sa va minunati de cate prostii poate debita.
O prietena imi spunea odata (si ii dau dreptate) ca "ce ai in cap nu-ti poate lua nimeni". La ce bun ca ne prezentam o imagine exagerata, daca in urma noastra nu raman fapte concrete. Sau daca avem capacitatea de a face multe lucruri si nu vrem sa le facem...
Eu am apreciat intotdeauna la o persoana potentialul si dorinta de a invata, nu imaginea pe care ei o afiseaza. De cele mai multe ori imi fac o impresie gresita despre oameni atunci cand ii cunosc pentru prima data, asa ca m-am invatat sa am rabdare sa ii cunosc mai bine :Pasta nu ma impiedica sa gresesc si mai tarziu...dar macar am incercat.

In relatiile de prietenie sau in familie, problema auto-prezentarii capata alte accente. Aici, auto-prezentarea trebuie sa fie dublata de incredere. Chiar daca in cuplu la inceput e util putin mister, putina noutate, in timp, uiti de ele si important e sa devii sincer.

Cred ca dincolo de ceea ce afisam catre ceilalti, e important sa fim constineti noi de noi insine si de noi in comparatie cu ceilalti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

Candidati la fericire*

Fericirea reprezinta cu siguranta o stare subiectiva, dar si relativa. Este ca o stare de spirit pe care o putem alege sa o inducem pt a uita pt moment de nemultumirile pe care le avem. Asa ca, la inceput de luna, incerc sa fac o lista cu lucrurile care ma fac fericita:
reusesc mereu sa imi gasesc fericirea in oamenii pe care ii am alaturi; de obicei, alaturi de oameni faini sunt mereu in forma si reusesc sa ma incarc cu energiesunt fericita atunci cand fac lucruri care imi plac, lucruri pentru care ma simt competenta sau macar utila primavara m-a facut intotdeauna fericita, caldura ei, soarele acela bland, pasarile care incep sa umple parcurile, iarba verde care incepe sa rasara. Din contra, toamna parca imi ofera o stare de permanenta melancolie, de parca ar ploua incontinuu (cred ca e si din cauza melodiilor despre toamna pe care o asociez involuntar cu aceasta perioada si care, parca toate sunt triste)in ciuda a ceea ce am scris putin mai sus, muzica ma face mereu fericita, imi da …