Treceți la conținutul principal

Avem oare o cultura a feedback-ului?

In mod normal, un feedback bun ne poate ajuta enorm sa progresam daca este oferit de catre cine trebuie, asa cum trebuie si daca este primit pe masura.
Mi s-a intamplat de multe ori sa vad cum lucrurile se desfasoara prost, sa spun chestia asta si sa mi se reproseze ca “Cine esti tu sa-mi spui ce sa fac? Ce, eu nu stiu? Lasa ca stiu eu ca tu te oftici ca nu esti in locul meu!”.
Pe mine ma mai ia gura pe dinainte si, poate sub masca diplomatiei, reusesc sa trag discret cate un semnal de alarma asupra unor chestii. Nu-mi place (si nu mi-a placut nicioadata) nici sa fiu exagerat de laudata pt chestiile pe care le-am facut si, in consecinta, nici eu nu ma pricept sa fac chestia asta.

In general, suntem reticenti la feedback. Cand un coleg ne spune ceva, zambim protocolar semn ca reactia lui nu ne-a deranjat (ba chiar ne-a fost benefica, cica :P) si plecam mai departe frustrati de tupeul lui si fara pic de progres.
Daca situatia se intampla si cu o persoana care ne este inferioara in grad, reticenta noastra va fi si mai mare. De aceea, eu cred ca in grupurile formale liderul este cel care trebuie sa sparga gheata in a oferi feedback. El are puterea de a dezinhiba oamenii si de-ai manipula sa-si exprime sincer parerile. Liderul este cel care trebuie in primul rand sa ceara feedback si apoi, in masura competentelor sale, sa ofere feedback.

Am cunoscut oameni care stiau foarte bine sa ofere feedback (si din vorbele carora mi-am dat seama ca ei chiar au fost atenti la mine si au vrut ca eu sa progresez), dar si oameni care mi-au spus niste chestii generale, doar asa ca sa puncteze ceva.

Comentarii

  1. Sa stii ca zilele astea ma gandeam tot la acest lucru. Am gasit articolul tau care vine ca o manusa peste ofurile mele... LIKE

    RăspundețiȘtergere
  2. gand la gand cu bucurie :D eu zilele astea ma pregateam sa dau feedback cuiva, dar m-am oprit pt ca imi era frica sa nu fie interpretat gresit...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…