Treceți la conținutul principal

un simt al colaborarii?


Cred ca noi, romanii, suntem un popor destul de egoist care dezvoltam cu greu un simt al colaborarii (daca poate fi numit asa).
Ne este greu sa acceptam ca nu putem face totul de unii singuri si chiar ne place sa ne batem cu pumnul in piept ca noi putem face totul bine. Daca, prin reducere la absurd, acceptam colaboratori, atunci nu stim sa ii tratam pe masura pentru ca, din nou, ne consideram superiori.
Colaborarea presupune o relatie bidirectionala, o relatie in care partenerii au statut egal. Aceasta inseamna ca trebuie sa te consulti cu partenerul sau sa ii ceri parerea, sa ii asculti sfaturile si sa incerci sa ii inlaturi nemultumirile. Daca accepti o colaborare doar asa de dragul de a nu spune “nu” faci rau ambelor parti: partenerului care miza pe realizarea obiectivului vostru comun si care va fi dezamagit, dar si tie pt ca iti pierzi din credibilitate enorm si daca pe termen scurt te bucuri ca l-ai fraierit, pe termen lung e posibil sa pierzi multe “contracte” din cauza reputatiei proaste pe care ti-ai asumat-o.
De ce multe din trupele muzicale de la noi s-au despartit? De ce multe din afacerile prospere care s-au cladit in ani de munca s-au ruinat? De ce multe cupluri se despart? Pentru ca la un moment dat, unul din ei nu mai era dispus sa-i fie egal celuilalt; pt ca vroia mai mult. Dar oare e normal sa ii dam pe ceilalti la o parte doar pt a fi noi multumiti? Sa nu ne pese de ceea ce cred sau simt ei? E normal sa ii mintim ca vrem sa lucram impreuna cand defapt ne dorim doar sa ne atingem propriul tel?

Cred ca pentru a fi un bun colaborator trebuie sa fii o persoana inteligenta si, mai ales, onesta. Trebuie sa ai incredere in tine, dar la fel de multa si in cel cu care vei lucra.
Munca in echipa presupune in primul rand sa iti pierzi jumatate din timp explicandu-le celorlalti de ce nu au dreptate. (George Wolinski)

Comentarii

  1. Nu trebuie să-i băgăm pe toţi în aceeaşi oală. Eu unul am făcut parte din multe echipe "cu simţ al colaborării".

    RăspundețiȘtergere
  2. da, stiu ca nu toti sunt la fel. dar acest articol este dedicat in special celor care nu au acest simt. ma bucur ca ai facut remarca aceasta, semn ca mai exista si oameni "de echipa".

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…