Treceți la conținutul principal

Marsul Absolventului


Mie imi plac chestiile astea care au un iz special de studentie: activitati, manifestari, proiecte, sedinte etc. Si cum mai am putin si inchei (da Doamne sa fie cu bine) studiile de Licenta evident ca nu puteam sa lipsesc aseara (3 iunie) la Marsul Absolventului.
Asa se face ca intr-o duminica dupa-amiaza, in fata facultatii de Psiho s-a adunat o gasca mare (cred ca vreo 30-40 de studenti, mai mult sau mai putin absolventi, mai mult sau mai putin viitori psihologi) si, acompaniati de cateva cadre didactice, si-au dres glasurile, si-au pregatit bratele si au pornit in mars.
Am plecat din fata coprului D cu ai nostri colegi de la Sport, am intampinat coloana de studenti care venea dintre corpul A (alti studenti de la UAIC, dar si de la Agronomie) si am pornit inspre Mitropolie. Acolo am participat la o slujba tinuta pt noi si i-am intalnit si pe colegii de la Asachi, G. Enescu si Medicina. Apoi am plecat la concert spre esplanada de la UMF, unde doi DJ au deschis seara pt mult asteptata trupa TAXI.

Deci, cum a fost? Fain!!!

Comparativ cu anul trecut, a fost pacat ca Universitatea a facut economie la tricouri si ca s-au dat asa putine. Ar fi fost mai de efect sa fim toti imbracati in tricouri cu “alumni 2012”. Dar anul acesta am avut baloane... si a mai compensat :D
Pentru mine evident ca mi-au facut rana balerinii, evident ca ma dureau bratele de la cat am dus bannerul, ma durea gatul de la cat am tipat, dar totusi cred ca sunt unele lucruri care te fac sa te simti student, cum sunt proiectele din ONG-urile studentesti sau petrecerile cu studenti, si lucruri care te fac sa constientizi sa termii o etapa, cum ar fi Banchetul, Cursul festiv... sau Marsul Absolventului.
Asa ca... eu cred pt viitorii absolventi, un astfel de eveniment nu trebuie pierdut. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

Candidati la fericire*

Fericirea reprezinta cu siguranta o stare subiectiva, dar si relativa. Este ca o stare de spirit pe care o putem alege sa o inducem pt a uita pt moment de nemultumirile pe care le avem. Asa ca, la inceput de luna, incerc sa fac o lista cu lucrurile care ma fac fericita:
reusesc mereu sa imi gasesc fericirea in oamenii pe care ii am alaturi; de obicei, alaturi de oameni faini sunt mereu in forma si reusesc sa ma incarc cu energiesunt fericita atunci cand fac lucruri care imi plac, lucruri pentru care ma simt competenta sau macar utila primavara m-a facut intotdeauna fericita, caldura ei, soarele acela bland, pasarile care incep sa umple parcurile, iarba verde care incepe sa rasara. Din contra, toamna parca imi ofera o stare de permanenta melancolie, de parca ar ploua incontinuu (cred ca e si din cauza melodiilor despre toamna pe care o asociez involuntar cu aceasta perioada si care, parca toate sunt triste)in ciuda a ceea ce am scris putin mai sus, muzica ma face mereu fericita, imi da …