Cum ne vindem istoria?


Weekendul precedent am fost plecata la Sighisoara. Este evident faptul ca orasul impresioneaza turistul (un obisnuit al aglomeratiilor urbane) prin linistea din Cetate si prin incarcatura istorica a cladirilor, a locurilor. Acesta pare a fi un lucru sesizat si de comerciantii de toate soiuri, intrucat inca de la intrarea in Cetate se percepe o taxa de 15 lei/zi pt fiecare masina care intra, bani din care nu ti se garanteaza nici un loc de parcare, nu ti se asigura nici paza masinii si banii nici nu intra in fondul Primariei pt restaurarea cladirilor. Micii comercianti sunt pe toate strazile oferind inspre vanzare tot felul de lucruri care au mai mult sau mai putina legatura cu specificul zonei. Locurile de cazare se pot gasi la orice pas (evident ca tot in Cetate), cele mai multe din cladiri (declarate Monumente istorice) fiind transformante acum in pensiuni.
Dincolo de semnificatia zonei, reiau la intrebarea din titlu: cum ne vindem istoria? E adevarat ca perceperea unei taxe pt accesul cu masina in zona istorica este o masura de salutat, insa cred ca nu din partea unui particular care nu investe din banii respectivi in restaurarea zonelor istorice. Imi place ideea de a avea de unde sa cumperi suveniruri, dar mi-as dori ca unii comercianti sa fie mai inventivi, nu sa gasesc aceleasi bratarele, brelocuri sau magneti de frigider si la Sighisoara, si la targul de la Sfanta Parascheva de la Iasi. Iar Monumentele istorice... e fain sa ne mandrim cu ele, dar parca nu prea a fi nimic istoric intr-o cladire proaspat renovata, data cu un var de culoare verde-deschis.
Comparativ cu Sighisoara, ma gandesc ca in Iasi avem totusi avantajul de a avea cateva obiective istorice ferite de accesul cu masina si adresate parca mai mult pietonilor (cum e strada Lapusneanu, mai nou zona din jurul Palatului Culturii si Bulevardul Stefan). In rest, nu-mi vine in cap nici un obiectiv pt care sa se perceapa o taxa pt accesul automobilelor.



sursa foto: arhiva personala

Comentarii