Treceți la conținutul principal

Ne maturizam sau ne instrainam?

Zilele trecute m-am intalnit la un pahar de vorba cu niste vechi amici (sau de fapt amice, ca am fost doar fete), mai exact cu fostii colegi din gimnaziu. Cred ca am mai povestit ca noi, fostii colegi, am avut o relatie speciala, am fost un colectiv foarte unit in clasele 5-8, lucru care s-a mai diminuat cand am ajuns la liceu.
Ca de fiecare data cand ne vedem, am depanat amintiri, am stat la barfe, am facut recensamanatul cu cine si ce a mai realizat si am impartasit planuri de viitor. Si asa am retrait momentele cand copiam temele la mate unii de la altii, cand cei mai inzestrati ii ajutau pe ceilalti si le faceau desene, ne sopteam unii altora cand eram scosi la tabla sau dadeam la copiat cand aveam teze. Am crescut intr-un colectiv echilibrat unde nu existau orgolii intre noi, trageam pt toti sa avem note mari, sa iesim cu totii bine la final de semestru, sa nu ne punem rau cu profii.
Doar ca multe din lucrurile astea au ramas atunci. A inceput subtil o alergatura pt note care ne-a facut sa uitam sa ne mai bucuram de oamenii pe care ii aveam alaturi. Asa a fost in liceu si cred ca unele din comportamente au ramas mostenire, pe alocuri, si prin facultate (doar ca ele nu se rezumau doar la note).

Si acum intreb: de ce pe masura ce anii trec nu reusim sa pastram aceasta colegialitate? De ce colaborarea se transforma in competitie, in cel mai de baza sens al sau? De ce pare ca uneori suntem mai motivati sa realizam lucruri doar pt a le demonstra celorlalti ceva, pt a-i impinge pe ei in jos si nu neaparat pt a creste noi (cu totii), pentru a progresa.
Este poate ceea ce batranul Hofstede numea individualism/colectivism. Cand suntem mici predomina notiunea de noi,ne identificam cu grupul; cand crestem, devine eul mai important decat grupul, ne identificam si luam decizii mai degraba in nume propriu.

Cati dintre prietenii pe care ii aveati in jurul vostru anul trecut, pe vremea aceasta, va sunt si astazi alaturi? Cu cati dintre ei ati mai vorbit la telefon in ultima luna? Dar dintre prietenii de acum 3 ani? E adevarat ca aici o problema sau o posibila cauza o reprezinta si proximitatea geografica, insa nu neaparat pt ca traim intr-o perioada in care chatul de pe Facebook tine destul de bine locul iesitului la suc.

Experientele pe care le traim ne individualizeaza doar sau ne si inraiesc? Relatiile pe care o aveam cu prietenii din copilarie erau mai sincere si mai frumoase decat relatiile de prietenie pe care le avem acum? Caracterul oamenilor se schimba in timp sau sunt lucruri pe care la inceputul unei relatii (indiferent de tipul ei) nu reusesti sa le observi si ele devin pregnante doar cand te distantezi putin?

Multe intrebari… la care raspunsul este DEPINDE (cu o unda de ironie pt cei care au trecut prin Facultatea de Psihologie). Depinde de prietenii pe care ii ai alaturi, depinde de mediul in care ai crescut si de experientele pe care le-ai trait, depinde de cat de mult planurile tale de viitor coincid cu cele ale oamenilor care iti sunt alaturi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…