Treceți la conținutul principal

Printre amintiri si itemi

Am scris acest articol pt ca mi-am dat seama ca incepem inca un semestru de mandat (unul important pt activitatea E-teamului). E mult de povestit asa ca... asezati-va bine in scaun si puneti-va pe citit!

Ani la rand E-team-ul si-a facut un nume in Facultatea de Psihologie ca fiind grupul care realiza instrumente de evaluare psihologica, mergea la conferinte si scria articole.
Aventura mea in E-team a inceput in anul 2 de facultate; cred ca abia atunci am avut maturitatea cognitiva de a face acest pas :D. Am trecut de interviul de selectie si m-am prezentat la prima Adunare Generala. Era (daca nu ma insel eu foarte tare) o zi de miercuri seara atunci cand dl. profesor Ticu Constantin a strans o gasca de coordonatori de proiecte (care mai de care mai doctoranzi, mai masteranzi sau studenti de licenta) si ne-au prezentat oferta de proiecte pe care E-teamul le punea la bataie in acel an. Am ales unul (si cred ca am tras lozul norocos).

La jumatate de an dupa acel moment, a inceput o alta aventura. M-am trezit la un moment dat propusa pt postul de coordonator HR :). Pe atunci, visam altceva: credeam ca mie mi se potriveste partea de PR, nu prea ma atragea partea de HR (cu atat mai mult cu cat trecusem prin procesul de recrutare din E-team care mi se paruse destul de complex si nu stiam daca m-as fi priceput sa-l gestionez), eram si vreo 4-5 oameni propusi pt postul asta si … eram putin reticenta. Insa, am zis ca ar fi ok sa incerc, nu neaparat pt orgoliul meu, cat din respect pt persoana care a avut incredere in mine si m-a propus pt acel post. La alegeri… m-am trezit alaturi de o groaza de oameni pe care ii vazusem pana atunci doar fugitiv prin E-team (pe la iesirile in oras, pe la conferinte, pe la prezentari), lucru care m-a facut sa ma simt si mai mica si mai neputincioasa. Insa, am avut noroc si am fost aleasa. Eu si inca cativa oameni: Cristina – care, inainte de alegeri, isi repeta meticulos discursul scris pe o foaie, Mihaela – care capta atentia tuturor cu rasul ei, Ioana – care mi se parea tare zapacita, Fanuta – statea tacuta, intr-un colt si parea ca ne scana pe toti, Adina – care treptat mi-a devenit camarad de aventura in HR si, nu in ultimul rand, baietii din PR pe care i-am pierdut destul de repede din Board.
Abia atunci cred ca a inceput de drept aventura… marea aventura! Eram in luna mai, anul 2 de facultate, E-teamul urma sa-si capete statut juridic in acea vara, iar eu eram una din persoanele care faceam parte din primul Board „oficial” din E-team, pe postul de HR. 
A trecut primul an in care, alaturi de Adina, ne-am facut de cap: am coordonat recrutari care au iesit peste ceea ce speram noi, am inceput proiecte noi, am descoperit oameni faini. Si m-am trezit in primavara anului 2012 cand, desi eram in plin proces de redactare a Licentei, Cristina m-a facut sa inteleg ca E-team-ul ar mai avea nevoie de mine si ca eu as mai avea multe de invatat de aici; si asa am ajuns sa mai candidez inca o data. Echipa era de asta data putin schimbata pt ca intrasera in schema si Petronela – cu un chef nebun de a face treaba si Andreea – pe care o stiam cat de meticuloasa era in lucrul sau inca din sedintele de proiect.

Am avut sansa de a creste profesional in E-team si am invatat sa am grija de ce las in urma mea pt ca in E-team am descoperit grija asta permanenta de a gasi oameni buni. Am fost suprinsa sa merg la interviuri de recrutare in companii si sa mi se spuna pe un ton admirativ „aaa… da esti in E-team!”. Aici, ne-am bucurat impreuna pt colegii care au primit burse, s-au logodit sau au absolvit, am avut emotii la sustinerile de licenta sau disertatie, admiterile la master sau doctorat, am suferit cand unii din noi au avut restante sau cand au avut probleme personale, am gasit impreuna solutii pentru licente sau pentru proiectele de seminar.
Acum, dupa mai bine de un an jumate de mandat, incep sa inteleg ceva despre care ne povestea la o conferinta o fosta presedinta a E-teamului: despre acel moment in care simti ca poti sa dai inapoi E-teamului ceva din ce ai invatat aici. Asa ca, incet-incet, incepem si noi sa dam ceva inapoi: poate putin din timpul nostru liber, din experienta acumulata aici, din suportul si recunoasterea noastra.

Cu drag,
O parte din inimoasa Echipa E-team

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…