Treceți la conținutul principal

Somewhere over the... rainbow



Am invatat in E-team ca statutul de student nu presupune doar petreceri in baruri si din cand in cand mersul pe la facultate, ci presupune mai multa activitate academica concretizata uneori si cu participarea la conferinte.
Asa se face ca in perioada 26-27 aprilie m-am aflat la Brasov, la cea de a 13-a editie a Conferintei APIO, pt a exersa si aceasta fateta a vietii de student.
Am ajuns la fata locului cu o seara inainte (joi) si ne-am cazat intr-un apartament foarte sic, echipat cu de toate, ieftin, bun si fain. Vineri, dis-de-dimeata, ne-am luat fata de conferinta, ne-am prezentat regulamentar la locatie, ne-am inscris si am asteptat. Ce? Inceperea conferintei!
Si a inceput… cu 31 de minute intarzierea (asa cum insusi Dragos Iliescu a recunoscut – glumind evident); a urmat un prim State of Art, coffe-break si apoi prezentarile pe sectiuni si workshopurile. Eu am avut norocul sa prezint chiar la inceput, a doua pe sectiunea mea, o lucrare marca E-team. Cu emotie in glas, cu probleme tehnice inerente (care evident ca mi se intampla mai mereu mie), am reusit sa umplu cele 10 minute mie si aptitudinilor mele bazale.
A urmat o scurta plimbare prin Brasov – prin aglomeratul Brasov pentru ca el nu mai era deloc asa de asezat si calm precum mi-l aminteam eu. Acum parea a avea un trafic mult mai ciudat, avea o Biserica Neagra a carei fatada era in renovare (eu cred ca ei s-au luat dupa Iasi-ul nostru :D ) si cu o Piata centrala care parea sa fi alungat multi dintre porumbeii existenti candva acolo. Dar a ramas totusi un oras destul de primitor cu turistii, un oras cald (la propriu pt ca au fost temperaturi de vara, dar si la figurat), un oras interesant.
Seara, ne-am imbracat din nou elegant si am mers la cocktail. A doua zi, cu un picior aproape de tren, am mai participat la cateva prezentari, am mai facut cateva poze, ne-am luat diplomele si am plecat.

Cu ce am ramas eu din aceasta conferinta? Cu o prima lucrare prezentata la APIO, cu o diploma cu 12 credite, cu mapa participantului. Cu impresia unui episod demn de „Va urma”… probabil ca pentru 2014.

Ne revedem la anu’ mai multi, mai buni si mai… psihologi :D
A raportat de la fata locului,
Sabina Gavriloaiei (coordonator HR E-team)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…