Cum e cu ”planurile de viitor”?

Adesea suntem intrebati despre planurile nostre de viitor… si poate ca e doar tendinta de fatada, dar ni se intampla frecvent sa tragem aer in piept si sa spunem chestii care s-ar putea potrivi cu unele dorinte de ale noastre legat de ceea ce vrem sa facem in viitor.
Dar, tot frecvent, ni se intampla sa realizam ca ”socoteala de acasa nu prea se potriveste cu cea din targ” si ca planurile noastre nu prea se mai realizeaza din cauza unora sau altora care ne impiedica. Pe mine ma frustreaza sa stiu ca ma chinui sa realizez un lucru, depun efort pt el, dar in final, din cauze externe mie, el nu se mai realizeaza sau se tot amana.
Si atunci… la ce bun sa ne mai facem planuri de viitor? Pt ca oricum nu putem noi controla tot. Putem sti cateva lucruri mari pe care ni le dorim sa le realizam pt urmatoarea luna, pt urmatorul an, insa nu putem sti cu siguranta ce va fi.
La fel de adevarat e si ca pt lucrurile cu adevarat importante, lucrurile pe care ni le dorim enorm, avem rabdare si putem trece si peste piedicele pe care ceilalti ni le pun. Dar cred ca doar pt ele!

Asa ca… pentru vara care usor-usor apare la orizont, nu imi fac planuri foarte mari, ci imi doresc doar sa folosesc acest timp cu folos (nu stiu exact al cui folos sau cat de larg poate fi intelesul cuvantului ”folos”, dar astea sunt chestii de nuanta :P). Iar mai incolo de vara, nu indraznesc sa imi trasez planuri!
Aaa… si mai e ceva legat de planurile personale: am mereu senzatia ca dupa ce le verbalizez, se gaseste macar o persoana care sa fie Gica contra si care sa puna piedici. Poate, si din cauza asta, refuzam sa mai credem in planurile de viitor.

In acele clipe, “a fi” inseamna totul. “A avea” nu mai are importanta. (Octavian Paler)

Comentarii