Treceți la conținutul principal

parerea mea

Nu stiu de ce dar, de cateva zile, ma tot gandesc la cum si de ce se da feedback. Si cand spun ”cum” nu ma refer la acel tipar pe care il ofera un specialist in comunicare (cu feedback-ul de tip sandwich), ci ma refer mai degraba la modalitatea oarecum asertiva de a exprima ce gandesti (si uite asa, aduce cumva mai mult a psihologie).
Si ca sa fie mai usor de urmarit ma rezum la a analiza doua tipuri de feeback: cel verbal si cel scris.
Feedback-ul verbal e rapid de oferit/primit, nu necesita nici o pregatire prealabila (gen un formular de feedback) si este la indemana persoanelor care nu vor un raspuns exact, structurat de la persoanele din fata lor, ci vor mai degraba o impresie generala (care poate fi despre orice). Un alt avanataj e ca, atunci cand feedback-ul nu e foarte specific, poti cere detalii suplimentare, exemple.
Feedback-ul scris prezinta avantaj pentru persoanele care se simt inhibate sa spuna ce gandesc atunci cand se afla in fata unor persoane, de multe ori necunoscute. Si ganditi-va ca nu e usor ca, la finalul unui training, sa iti spui parerea si brusc 20-30 de oameni sa se intoarca inspre tine si sa te analizeze intens in timp ce vorbesti, tu eventual sa mai aduci si niste critici… si sa mai fie si cineva pe langa tine care sa te contrazica; e clar ca a doua oara nici tu nu vei mai da feedback, si nici alte persoane care isi doreau si ei sa isi spuna punctul de vedere. Previne lenea sociala: cand se da feedback verbal, vorbesc 2-3 persoane si restul tac pt ca se multumesc cu faptul ca ”au zis ceilalti deja ce era de zis”; insa, in momentul cand au o foaie alba in fata si sunt obligati/rugati sa scrie ceva, atunci fac un efort si concep un feedback. Pentru trainer, e mai usor ca nu o ia personal, il poate gestiona ("contabiliza") mai usor si scuteste din timpul pe care l-ar aloca justificarilor si motivatiilor (care oricum nu si-ar avea rostul intr-o sesiune de feedback).
Sunt si lucruri care sunt general valabile si de care e bine sa tinem cont cand dam feedback: sa discutam despre comportamentele relevante, nu sa criticam persoane; pe baza lucrurilor observate, sa incercam sa oferim sugestii pt viitor; incercam sa oferim atat aprecieri pozitive, cat si negative; nu dam sfaturi, nu criticam, nu laudam.

Eu sunt pt feedback-ul scris pt ca, in calitate de participant, imi permite sa imi pun ordine in ganduri si sa ma exprim cel mai bine cu putinta pt a reda tot ce gandesc, iar ca trainer ma scuteste de momentele alea cand nimeri nu vrea sa spuna nimic sau cei care o fac spun mai degraba lucruri de fatada, ca sa nu ma supere.

Si pt ca a inceput luna august, ultima luna de vara, o melodie de sezon:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…