etape cu... ”nu”

Azi am dat peste un articol pe wall-ul de facebook. Lumea care ma cunoaste stie cat de mult ma recunosc in aceste randuri.
Ironic sau nu, am invatat si eu de-a lungul vremii lectia asta (am zis ca ”am invatat”, nu si ca o si aplic!). Mi-e greu sa ii refuz pe unii oameni sau sa refuz anumite oportunitati, dar nevoia m-a facut sa imi dezvolt anumite criterii de selectie… recunosc, ca de cele mai multe ori ele fiind egoiste.
Si am mai invatat ceva despre mine: ca atunci cand zic ”nu”, pai… indiferent de cine intervine, nu imi schimb parerea. Ori iti zic ”da” din prima, ori te refuz din prima. Ca o paralela, ma supar greu pe cineva; dar si cand ma supar, tare greu imi trece. Cred ca asa e mai sanatos; decat sa stea omul sa se roage de tine, ii zici din prima ca nu se poate. Cand simti ca ceva nu mai merge, ”rupi pisica” si o iei de la capat pe un alt drum.
Cred ca e usor de corelat aceste refuzuri cu anumite etape de cariera, cu momentele in care simti ca vrei sa faci altceva, ca nu mai vrei sa faci aceleasi lucruri sau ca vrei sa schimbi ceva la ele.
Chiar daca nu imi propun sa devin un mai bun antreprenor (pt asta ar fi trebuit sa fiu deja antreprenor :P), imi propun totusi sa fiu mai selectiva pt a-mi fi mie mai usor sa imi prioritizez lucrurile. Ca asa e mai sanatos :)


Voi, cand ati spus ultima data ”nu”?

PS: am uitat de acele momente cand nu poti sa refuzi anumite lucruri pt ca ele vin la pachet cu unele lucruri pe care le-ai acceptat deja. Ce faci atunci???

Comentarii