Treceți la conținutul principal

Ce isi doreste un tanar de la primul job?

Cred ca este adevarat ca aproape toti ne dorim sa ne ingajam, in primul rand, din nevoia de a avea bani. Insa, eu vreau sa vorbesc si despre nevoia noastra de a ne angaja pt a practica ceea ce am invatat in scoala sa facem; deci, nu ma refer la joburile alea de studenti (a se vedea cele de promoter sau de call-center) pt ca putini sunt cei care fac asta din pasiune sau pt ca vor sa-si faca o cariera in acest domeniu.
Deci, ce ne dorim de la primul job ”serios” din cariera?

  • Un mediu de lucru prietenos: daca abia ai terminat facultatea inseamna ca inca simti nevoia de a fi intr-o atmosfera prietenoasa, vesela, plina de colegi si de prieteni… Tensiunile de la locul de munca te pot inhiba foarte mult, iar supraincarcarea nu te ajuta deloc in acest sens.
  • Program flexibil: daca inca mai esti student atunci cand iti gasesti primul job, e important sa mai poti fugi din cand in cand si pe la facultate, sa mai dai un examen, sa mai sustii o prezentare… Pentru ca scoala - ca si job-ul de fapt - daca le amani prea mult, la un moment dat iti vine prea greu sa le faci.
  • Un sef care sa iti fie si mentor: esti la inceput de cariera. Te loveste de faptul ca o mare parte din teoria pe care o inveti in facultate nu prea se aplica si iti este greu sa te confrunti cu realitatea (care mai poate fi si urata). Ai nevoie de o persoana care sa te invete, sa te ajute sa te adaptezi la cerintele locului de munca, o persoana care sa iti permita sa ”furi” de la ea din meseria pe care o practica, o persoana care sa te invete sa lucrezi ”curat”.
  • Posibilitatea de a creste profesional: cand te angajezi pe post de junior, te astepti sa faci chestii cele mai simple din departament pt ca inca nu ai competenta necesara pt a face lucruri complexe. Doar ca treptat simti nevoia ca cineva sa te invete si din lucrurile mai complicate si sa aiba increderea ca poti rezolva si task-uri de acest fel.

Ca si in cazul unor posturi precedente, m-am apucat sa scriu lucruri pe care le gandeam si poate scriindu-le mi le-am mai pus in ordine. Evident ca o tema ca cea incepusa mai sus poate fi continuata la nesfarsit, dar pentru mine ea se termina aici.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…