Treceți la conținutul principal

This is it...

Anul trecut pe vremea aceasta citeam un articol despre o metoda eficienta de a te auto-motiva. Eu am facut acest lucru si acum, cand am citit toate biletelele pe care le-am scris in 2014, ma pot declara multumita de ceea ce am realizat anul acesta.
Cea mai importanta realizare pentru mine este faptul ca mi-am stabilit obiectivele si prioritatile pentru urmatorii ani. Am trait experiente care m-au facut sa inteleg ce imi place si ce nu, ce mi se potriveste sa fac si ce nu, dar mai ales cu ce gen de oameni as vrea sa lucrez si cu cine nu m-as intelege. Dincolo de lucrurile pe care unii le viseaza sau le cred potrivite pentru noi, cred ca alegerile de cariera trebuie sa fie o combinatie intre acele activitati pentru care stii ca esti pregatit sa le desfasori, esti capabil sa le faci, iti aduc satisfactie si te ajuta sa progresezi.
Anul acesta am cunoscut multi oameni noi; unii dintre ei m-au pus in situatii de invatare noi, situatii carora initial nu credeam atunci ca le-as face fata. But when I did it… it was awesome :D Cu oameni de genul acesta as vrea sa ma reintalnesc in 2015; oameni care sa imi inteleaga alegerile, care sa ma ajute sa cresc, avand incredere in capacitatile mele.
A fost un an plin de schimbari pentru mine, schimbari care m-au ajutat sa compar ce aveam cu ce am. Recunosc ca am fost norocoasa din acest punct de vedere pt ca traiesc cu senzatia ca, in general, schimbarile au fost pozitive pentru mine si ca am iesit pe plus de fiecare data cand am schimbat ceva.
Dezamagiri?... evident ca au fost, de la oameni cele mai multe dintre ele. Dar ele sunt cele care au produs schimbari si, cum am spus si mai sus, sunt multumita de schimbarile produse.


Ce imi doresc pt 2015? Sa fie macar la fel de bun ca si 2014. Imi propun sa cresc profesional macar la fel de mult ca si in acest an, sa traiesc experiente de invatare macar la fel de importante ca si cele din 2014 si sa ma inconjor cu macar la fel de multi oameni speciali ca si cei din acest an.
In viata, lucrurile nu ies intamplator. Trebuie doar sa fii atent la semnele care iti ies in cale si sa fii dornic sa le accepti.

”Sfarsitul de an ne permite sa fim nostalgice, sentimentale, visatoare dar si motivate, ambitioase, indraznete, creative, vizionare.  Nu stiu pe nimeni care sa traiasca cu indiferenta aceste 2 zile: 31 decembrie si 1 ianuarie.”


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…