Treceți la conținutul principal

Scrisoare catre un potential angajat



Draga potential angajat,

Iti multumesc pentru ca iti aloci timp pentru a cunoaste piata muncii.
Poate ca suntem din generatii diferite, poate avem experiente diferite in munca… sau poate ca suntem mai degraba similari. Indiferent de cum ar fi, as dori sa iti spun ce caut eu la un candidat pentru a-ti da seama daca pe viitor am putea colabora.

Sunt aici pentru a cauta ce e mai bun pentru compania pe care o reprezint.
Nu pornesc la drum cu intentia de a-ti cauta defectele, insa din partea ta am nevoie sa iti cunosti limitele. Te rog sa te evaluezi corect, sa fii constient cu cine concurezi in piata si ce asteptari ai.
Pe langa candidatii pe care ii cunosc, foarte importanti pentru mine sunt colegii pe care ii am deja in echipa. Ei sunt nivelul meu de referinta! Al meu, dar pot fi si al tau.
Si tu poti fi unul dintre ei daca imi dovedesti ca aveti valori similare si ca sunteti comparabili din postura de candidati. In caz contrar, nu ati putea fi niciodata colegi si nu ati putea lucra ca o echipa. Nu e corect asa?

Noi toti avem calitati si defecte. In situatia de fata, calitatile sunt prioritare. Este firesc ca tu sa ti le cunosti si sa mizezi pe ele atunci cand ne cunoastem in piata muncii. Dar ele trebuie demonstrate in timp… asa cum si increderea se castiga in timp. Nu te astepta sa ti se ofere totul din prima discutie pentru ca nimeni nu isi asuma acest risc. Dar daca tu esti dispus sa iti demonstrezi aceste calitati in timp, atunci si eu sunt dispusa sa iti acord ocazia de a colabora.
Este posibil sa fiu si reticenta la nou, dar sunt asa pentru ca de decizia mea depinde si cariera ta, depinde si compania mea.
Nu este o tragedie daca nu vom colabora; poate ca noi nu suntem ceea ce tu cauti sau tu nu esti ceea ce cautam noi. Posibil nu acum. Este firesc ca genul acesta de cautari sa dureze mai mult – sunt multi candidate valorosi, oportunitatile poate nu la fel de multe, asa ca trebuie insistat pana se gaseste cea mai buna potrivire intre candidat si angajator. Nu cred ca poate spune cineva ca e un proces usor sau rapid.
Dar daca vom colabora, abia astept sa lucram la cele mai importante proiecte din cariera ta, sa iti prezint un mediu de lucru prietenos si sigur, sa faci parte din cea mai frumoasa echipa pe care ai cunoscut-o vreodata.

Cu drag,
S.

PS: am scris acest articol ca o reactie la articolul publicat pe PortalHR 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

Candidati la fericire*

Fericirea reprezinta cu siguranta o stare subiectiva, dar si relativa. Este ca o stare de spirit pe care o putem alege sa o inducem pt a uita pt moment de nemultumirile pe care le avem. Asa ca, la inceput de luna, incerc sa fac o lista cu lucrurile care ma fac fericita:
reusesc mereu sa imi gasesc fericirea in oamenii pe care ii am alaturi; de obicei, alaturi de oameni faini sunt mereu in forma si reusesc sa ma incarc cu energiesunt fericita atunci cand fac lucruri care imi plac, lucruri pentru care ma simt competenta sau macar utila primavara m-a facut intotdeauna fericita, caldura ei, soarele acela bland, pasarile care incep sa umple parcurile, iarba verde care incepe sa rasara. Din contra, toamna parca imi ofera o stare de permanenta melancolie, de parca ar ploua incontinuu (cred ca e si din cauza melodiilor despre toamna pe care o asociez involuntar cu aceasta perioada si care, parca toate sunt triste)in ciuda a ceea ce am scris putin mai sus, muzica ma face mereu fericita, imi da …