joi, 31 martie 2011

sef, lider, eventual mentor


Am un prieten care detesta cuvantul detesta cuvantul "sef" nu pt ca ar avea ceva cu persoanele care de-alungul vietii i-au fost superioare in ierarhie la locul de munca, ci pt sensul peiorativ pe care acest cuvant l-a dobandit in ultima vreme. Acum, orice om cu putin mai multi bani si care isi deschide o afaceri mica e "sef" (sau patron).
Interesandu-ma in domeniul leadershipului, am observat in literatura de specialitate ca sunt cateva cuvinte care se intersecteaza putin cu cel de sef , dar pe care omul din afara domeniului nu prea le diferentiaza.
Practica ne invata ca un sef este obiectiv, rational, uneori chiar autoritar si infleixibl cu angajatii (ceea ce il face temut). Liderul este imaginea unui management de succes; este rational, dar si afectiv, motiv pentru care este admirat.
Seful este interesat de rezolvarea sarcinii, liderul se va interesa de motivarea si loialitatea echipei.
Seful este intotdeauna impus, pe cand cel liderul poate fi si ales datorita calitatilor sale de bun mediator, de bun profesionist, carisma etc. De aceea, primul este intotdeauna conducatorul unei organizatii (un grup formal, o companie), iar cel de-al doilea poate reprezenta si puterea informala (colectivul).
Seful va fi urmat pentru ca asa trebuie, liderul va fi urmat pentru asa ne-a convins de necesitatea acestui lucru.
Pentru sef este important doar "eu", pentru lider "noi".
Comunicarea inseamna informare in primul caz, iar in al doilea - interactiune.
Seful va vedea greseala ca fiind cauzata strict de angajat; liderul va ignora sursa si va cauta ca toata lumea sa invete ceva din chestia asta.

Pentru a fi bun in ceea ce faci, ai nevoie de un mentor. De cele mai multe ori, el nu-ti va fi nici lider, si cu atat mai mult, nici sef. Mentorul trebuie sa fie o persoana din domeniu, mai experimentata, care sa iti poate oferi feedback si in care sa ai incredere ca informatiile vor ramane confidentiale.

Pentru ca uneori, aceste lucruri sunt scrise si in stele, puteti citi si AICI mai multe.

luni, 28 martie 2011

banc


Intr-o zi, un sofer de autobuz a mers ca de obicei la serviciu, si-a pornit autobuzul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele cateva statii : cativa oameni care-au urcat, cativa care-au coborat, si totul a fost ok.
La urmatoarea statie, insa, un tip enorm a urcat in auto buz, cam 1,90 m, cu constitutie de luptator categoria grea... s-a uitat spre sofer zicand: "Big John nu plateste!" si s-a asezat pe un scaun.
V-am spus ca soferul avea cam 1,60m, era slabanog si genul de om bland? Asa ca nu s-a certat cu Big John, dar nu i-a convenit chestia asta deloc. Urmatoarea zi se intampla acelasi lucru - Big John a urcat iar in bus, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat. Urmatoarea zi iarasi.... si-n zilele urmatoare la fel ...
Pana cand soferul n-a mai rezistat, deja avea insomnii din cauza lui Big John care-si batea joc de el. Asa ca-ntr-un final, s-a inscris la niste cursuri de body-building, karate, judo si alte arte martiale. Dupa cateva luni, deja era f puternic, mai mult, devenise very confident. Asa ca, in momentul in care Big John urca in bus si spuse "Big John nu plateste", soferul s-a ridicat i-a aruncat o privire crunta si-a zbierat la el: "Si de ce nu?" Big John l-a privit f uimit si i-a replicat: "Big John are abonament".

Morala: ASIGURA-TE CA EXISTA O PROBLEMA INAINTE DE-A FACE EFORTURI URIASE S-O REZOLVI!

ALTA MORALA LA CARE MERITA SA REFLECTATI: NU FACE PRESUPUNERI INUTILE!!! TE VA COSTA MAI PUTIN STRESS, BANI , TIMP PIERDUT... SI DORMI SI FOARTE BINEEE!
CA in viata de toate zilele: Nenorocirea e, nu ca facem presupuneri, ci ca ajungem sa credem ca ele sunt si adevarate!

decisions... decisions...


Cred ca cel mai impovarator lucru pe care il poate avea un om este libertatea de a alege.
Sunt momentele acelea cand te afli in fata unei decizii de genul "sa fie dreapta sau sa fie stanga?" Oricat ai analiza cele doua posibilitati, tot ti se pare ca ceva rau tot se poate intampla indiferent pe care dintre ele o alegi. Si iar stai sa te gandesti, sa te rasgandesti... Ai avea nevoie de o parere, de un sfat sau de o confirmare. Dar ele intarzie sa apara si acesta devine un lucru pe care trebuie sa il decizi de unul singur.
De multe ori nici timpul nu e un aliat. El te preseaza si adesea nu mai poti gandi rational si raspunzi, instinctiv, cu ce iti vine prima data la indemana. Daca insa iti dai seama ca mai ai mult timp pana cand poti da raspunsul final, cazi in cealalta extrema in care ai timp sa gandesti rational si sa iti faci scenarii (de cele mai multe ori negative) legate de algerea pe care urmeaza sa o faci.
Si poate ca decizia nu e chiar atat de greu de luat, ci mai degraba e dificil sa iti asumi consecintele ce vor urma acelei decizii. Ai vrea ca ceea ce hotarasti tu sa fie perfect pentru tine si pentru cei din jurul tau. Dar nu va fi! De cele mai multe ori nu poate fi.

Asa ca...dupa multe framantari alegi ceva si dupa aceea vezi daca a fost bine sau nu!

sâmbătă, 26 martie 2011

oamenii sunt frumosi

Am fost dintotdeauna o persoana foarte deschisa in relatiile cu cei din jur...si poate ca de multe ori am avut de suferit din cauza asta. Insa, eu continui sa cred ca oamenii sunt frumosi in ciuda rautatii pe care unii dintre ei o afiseaza.
Nu e vorba doar de partea noastra exterioara, ci mai degraba e important sa fii o persoana faina pe interior.
Mi-e drag sa stau alaturi de persoane solare care, prin simpla lor prezenta, ma binedispun, ma energizeaza. Mi-e foarte greu sa accept in preajma mea persoanele negativiste sau rautacioase.
De multe ori judecam persoana dupa prima impresie pe care ne-o face. Insa, mi-am dat seama ca cei mai multi dintre noi afiseaza o masca foarte diferita de ceea ce suntem noi cu adevarat. Mi s-a intamplat sa evit contactul cu anumite persoane pt ca mi se pareau rigide, dar era doar o imagine pe care o afisau asemeni unui mecanism de aparare.
Si comentariile oamenilor...cat pot fi de parsive si de neadevarate. Totul este subiectiv, asa ca cel mai bine e sa cunosti realitatea de unul singur; asa, vei sti daca un om e bun sau rau, daca e frumos sau urat, daca e destept sau prost...
Sunt oameni care in permanenta se plang de cate ceva si in permanenta nu le convine de cate cineva. Oare e in permanenta vina celor din jurul nostru sau ar mai trebui sa ne uitam si la noi in ograda?!
Ce bine ca omul a primit acel dar minunat numit "uitare"! Daca nu ar fi fost asa, va dati seama cat de greu am fi reusit sa ne integram intr-un grup?

Atunci cand cunosti o persoana, zambeste-i si acorda-i o sansa. Poate ca o va merita candva!

miercuri, 23 martie 2011

cel mai mic plateste

Cred ca a auzit toata lumea de groaznicul accident care a avut loc in Copou luni, la pranz.
Spre norocul meu, eu am trecut pe acolo exact cu o ora inainte si la aproape o ora dupa accident incercam sa cobor Copoul, dar transportul in comun era aproape paralizat din cauza incidentului. Aud din ce in ce mai multe persoane care imi spun ca "era cat pe ce sa fiu si eu in acel tramvai" sau "daca nu s-ar fi intamplat nu stiu ce, plecam si eu cu acel tramvai".
Dincolo de victime si raniti, ramane eterna problema: cine plateste pt ceea ce s-a intamplat? Am inteles ca vatmanului i s-a facut deja dosar penal...De ce? Cu ce e vinovat un om care isi facea meseria? De ce e vinovat el daca harburile astea de tramvaie nu sunt in stare functionala?
Nici macar atunci cand conduci masina personala si faci accident din motive tehnice nu platesti tu, ci ala care ti-a facut revizia.
Auzisem ipoteza ca era pana de curent si din acest motiv franele tramvaiului nu s-a mai declansat. Si de ce e vinovat vatmanul???

Si ne lovim din nou de incopetenta si la lasitate oamenilor aflati in pozitii de conducere...

marți, 22 martie 2011

Despre SPP



Se spune ca prietenii pe care ii faci pe durata facultatii ii vei avea alaturi toata viata. Pentru noi, prietenii pe care ii faci in SPP iti vor fi alaturi toata viata!
La ceas de sarbatoare, i-am intrebat pe membrii nostri ce inseamna pentru ei SPP-ul si uite ce am aflat:

Asociatia noastra nu este mai speciala decat alte asociatii...Fondatorii ei, au dorit sa ofere studentilor un cadru in care acestia sa aiba ocazia sa se dezvolte profesional si personal....sau cel putin asta am inteles din scopul si obiectivele formulate in statut... A fost infiintata in anul 2003 de patru studente ale Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, ale caror nume merita sa fie mentionate: Florina Matei, Roxana Maria Luca, Oana Cristina Cornea, Simona Mihaela Haivas. Lor le multumim pentru ca noi, acum, aniversam o asociatie, aniversam o mare echipa, ne aniversam pe noi si munca noastra de voluntariat.... Proiectele au inceput sa curga. Au fost conferinte, sesiuni de comunicari, targuri de carte, schimburi de experienta.... si apoi, prin anul 2005, a fost o pauza. Probabil din cauza oboselii... deci vedeti, asociatia noastra nu este cu nimic mai speciala decat alte asociatii... Dupa un an, studentilor li s-a facut dor de un pic de entuziasm, de un pic de aventura, de un pic mai multa provocare. Au cautat prin facultate pe cineva care sa corespunda acestor semnalmente si au gasit-o pe Livia Ostafe. Livia, cu multa munca si daruire a consolidat asociatia prin aderarea la Federatia Cognosis, prin colaborarea cu diferite institutii profesionale, oferind studentilor in continuare posibilitatea de a se dezvolta pe plan profesional si personal....sau cel putin asta am observat eu, incepand cu anul 2007, cand mi-am facut aparitia.... Am continuat aceasta munca, cu diferite echipe carora le multumesc pentru efort si implicare, ajungand la un numar impresionant de proiecte desfasurate, aproximativ 55. Astazi, asociatia noastra este capabila sa ofere studentilor oportunitati inedite: internshipuri, posibilitatea de a participa la proiecte nationale si internationale, posibilitatea de implicare in echipe de organizare nationale sau internationale, intr-un cuvant experiente nemaipomenite. In plus, avem solicitari de aderare si din alte orase ale tarii, lucru care ne face sa ne gandim la posibilitatea deschiderii unor filiale intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat... Chiar daca nu este mai speciala decat alte asociatii, aceasta este asociatia noastra...speciala! (Irina Romila, Presedinte SPP)

In anul I, m-am inscris in SPP manata de curiozitate si pe alocuri cuprinsa de putin scepticism. Acum, stiu ca SPP-ul este cadrul ideal in care poti cunoaste oameni noi, poti invata si creste personal si profesional. Aici, ai posibilitatea de a fi altfel decat ceilalti colegi de la facultate prin experientele si cunostiintele pe care care le dobandesti in cadrul Asociatiei. In SPP, te maturizezi, te distrezi si contezi! (Sabina Gavriloaiei, Vicepresedinte cu Probleme Externe)

Intrarea in SPP pentru mine a insemnat un nou univers in care imi pot desfasura capacitatea de inter-relationare, un debut cu dreptul la inceput de facultate si o dezvoltare continua. Aici am gasit, pe langa oameni noi, persoane care se ajuta cu prietenie si alaturi de care poti desfasura proiecte cu cea mai mare placere. Si ca veni vorba de proiecte, cu siguranta timpul petrecut in acest scop nu-l regreta nimeni, deoarece experienta si satisfactia acumulata sunt cele mai bune recompense. Doresc SPP-ului ani frumosi si plini de realizari si de acum incolo, alaturi de un calduros La Multi Ani! (Rosu Madalina, Departament Resurse Umane)

Cu toate ca sunt bobocica, SPP-ul pentru mine inseamna familie, o familie in care am invatat cum sa coordonez un proiect, cum sa lucrezi in echipa, cum sa iti cladesti ideile alaturi de alti membri ai acestei familii dar si cum sa imbini utilul cu placutul, astfel distrandu-ne dar totusi cu seriozitate am pus "tara la cale" si am realizat SuperProiecte. (Oana Cretu, Coordonator Departament Relatii Publice)

SPP-ul pentru mine a fost o familie ce include prietenie, munca, dezvoltare personala, distractie, emotie si mai ales un mod util si placut de petrecere a timpului liber. (Florin Onut, alumni SPP)

"Societatea pentru Psihologie", este asociatia care mi-a deschis multe usi, care ar fi stat inchise pentru mult timp daca nu as fi intrat in echipa. Sincera sa fiu, la inceput cand am intrat in asociatie nu ma gandeam ca imi voi cunoaste atat de multe persoane, intr-un timp atat de scurt, dar totul a inceput cu primul proiect). Ceea ce e de precizat e faptul ca suntem o echipa mica, dar care reuseste mereu sa scoata asociatia din impas. Si chiar ii sfatuiesc pe ceilalti studenti de la "Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei" sa intre in asociatie, pentru ca este o experienta foarte buna si in plus iti faci foarte multi prieteni. (Cosmina Iriciuc, Departament Relatii Publice)

Pentru tine, ce inseamna SPP?

duminică, 20 martie 2011

vreau o zi cu 48 de ore...


...ca sa pot face toate lucrurile pe care imi doresc sa le fac.

Daca ati sti cat ii invidiez pe cei care se plang ca nu au ce face sau ca se plictisesc sau ca vor sa isi gaseasca activitati sa imi umple timpul liber.
Vreau sa am timp sa mai citesc o carte faina...dar alta decat cele de specialitate pe care le citesc pt ca imi trebuie la facultate. Vreau sa ma mai uit la un film fain in intregime, nu asa fragmentat cum o fac acum.
Uneori (cand visez cu ochii deschisi) ma gandesc ca inventatorul masinii timpului ar avea atat de mult de castigat. Personal, m-as duce putin in trecut sa vad cum eram in liceu cand eram atat de libera si aveam atat de mult timp sa ma si plictesc. M-as duce si in viitor si, probabil, m-as speria cand as vedea cat de ocupata voi fi mai tarziu, dupa studentie.

Cred ca avea dreptate Octavian Paler cand spunea ca "Avem timp"; avem timp sa le facem pe toate astea, dar nu avem timp sa ne bucuram/intristam de ele.

vineri, 18 martie 2011

liceeni

Lucrand la o prezentare pt un seminar, o prietena mi-a amintit de acest clip foarte bun pe care cred ca toata lumea l-a audiat macar o data:

marți, 8 martie 2011

de 8 Martie...


Inima mamei
de George Coşbuc

Era baiat frumos la chip si blind,
El a venit acasa azi oftind;
Si mama-sa, vazindu-l suparat,
L-a strins la piept, pe ochi l-a sarutat
Si-a zis, privind cu drag in ochii lui:
- "Tu ai ceva pe suflet si nu-mi spui!
Parca te temi ca-ti mustru gindul tau,
De ce nu-mi spui? Nu vezi cit este de rau?!"
Si ea plingea, cum plinge fiul mic,
Si-a plins si el, si n-a raspuns nimic.

Sa-i spuie mamii! Da, cind a plecat
De la iubita lui, el, revoltat,
Venea nebun si dus d-un singur gind
S-ajunga linga ma-sa mai curind,
Sa-i spuie tot! Dar cind a fost in prag,
Cind ma-sa a privit la el cu drag,
A stat pierdut in loc - o, lasul ce-i!
Azi il ardea privirea cald-a ei,
Si bratele care-l stringeau cu dor,
Azi il durea cu-mbratisarea lor,
Si toata vorba mamei il durea -
Si silnic el s-a smuls de linga ea.

El a fugit de ma-sa. Abatut,
O-ntreaga zi pe lunci el s-a pierdut
Si la iubita lui el se gindea,
Si la cuvintele ce le-a zis ea:
"Eu voi iubi pe unul dintre toti;
Din pieptul mamei tale, daca poti
Sa-mi dai tu inima - al meu vei fi!
Voiesc un talisman! De voi iubi,
Sa fiu iubita! Vreau sa stiu cum esti,
Eu cer un singur semn ca ma iubesti!"
Si el s-a ingrozit de-acest cuvint!
Ea-si bate joc de ce-avea el mai sfint!
Si, ca de-un demon, el s-a rupt de ea,
Dar o iubea nebun, el o iubea
Mai mult acum - fara-nteles
Vorbea cu sine, si gemea mai des;
Si se-ngrozea de gindul ca-ntr-o zi
Aceasta fata-l poate birui.
Sa-si piarda mama-n chip atit de las,
De doua ori sa fie ucigas!

Si-a doua zi s-a dus si-a intrebat
Pe draga lui, dar ea si-acum i-a dat
Raspunsul vechi. Si el gemea plingind,
Si nu putea sa fuga d-acest gind -
Si noua nopti cu gindul s-a zbatut
Si-n urma-a dus iubitei ce-a cerut.

El n-a putut sa plinga, si-ar fi plins,
In mina tremurat tinea, dar strins,
Odorul drag, o inima - si-a cui?
Aceasta este rasplatirea lui!
Ea l-a iubit, ca ochii ei, si blind
Plingea cu el cind il vedea plingind,
Si si-ar fi dat si viata pentru el:
Si-acum o rasplateste-asa misel!
El nu mai are mama. El a pus
Iubirea unei fete mai presus
De-a mamei lui - ce mult a dat,
Si-n schimb el nu stia ce-a cumparat!
Fiori simtea cum il ineaca reci;
Ii rasunau blestemele de veci
A mamei, numai soapte fara glas,
El o simtea venind cu pas de pas
Pe urma lui, el o vedea plingind,
Cu degetul spre dinsul aratind -

Si-atunci, d-atitea ginduri abatut,
Impleticindu-se, el a cazut
In drum, tinindu-si talismanul strins
La piept. Si-un glas amestecat cu plins
A rasarit atunci induiosat,
Si plin de-o mila dulce l-a-ntrebat:
- "Tu te-ai lovit, iubitul meu? Sa-mi spui!"

Era inima moarta-a mamei lui.

duminică, 6 martie 2011

Romanii au talent

In general, muzica hip-hop este asociata cu versuri cu multe bip-uri, cu multa vulgaritate sau violenta.
In editia de vineri a emisiunii Romanii au talent, de pe Pro TV, Adrian Tutu a demonstrat ca nu mereu se intampla asa. E extraordinara capacitatea acestui tanar de a se deschide in fata atat oameni, de a-si masca niste sentimente foarte puternice prin intermediul unor versuri pline de substanta.

vineri, 4 martie 2011

Seara filmului psihologic


Will he kiss me or kill me?

Va invitam sa aflam impreuna raspunsul la aceasta intrebare marti, 8 martie, ora 17, cand vom viziona unul din cele mai bune filme din istoria cinematografiei, Spellbound, in regia lui Alfred Hitchcock. Filmul va fi proiectat in Sala de Conferinte, etaj 5, corp R (cladirea din sticla de la intrarea pe strada Lapusneanu).

Intrarea este libera, iar filmul va fi urmat de o scurta dezbatere.

Bring your friends !

joi, 3 martie 2011

zambete si fericire

Unii călătoresc până la capătul Pământului ca să caute fericirea când de fapt aceasta se află chiar lângă ei. O inimă mulţumită este fericită.

PS: azi blogul meu implineste un anisor!

marți, 1 martie 2011

1 martie


Va doresc sa aveti parte de o primavara extraordinara, sanatate cat incape, bucurii nenumarate si impliniri din plin!