marți, 27 septembrie 2011

lucruri pe care nu toata lumea le stie despre mine

  • Mama ar fi vrut ca eu sa dau la Medicina. Tata – macar la Farmacie, daca nu tot la Medicina. Eu am ajuns studenta la Psihologie si la Comunicare si Relatii Publice...
  • Imi place sa merg la karaoke, desi nu am voce
  • Ma plictisesc repede de site-urile de socializare. Am inceput prin a avea cont pe prieteni.ro, apoi pe hi5, neogen, twitter, dar le-am inchis. Acum, am ramas doar cu cateva conturi (cele incluse si in prezentarea de pe blog)
  • Daca ma apuc de o treaba nu imi place sa o abandonez sau sa ma retrag (oricat de greu mi-ar fi)
  • Pot fi o prietena de foarte mare incredere, dar daca ai reusit sa ma calci pe nervi toata bunatatea ma transforma intr-un dusman pe masura
  • Mi-ar fi placut sa fac dans sportiv de performanta sau sa cant la chitara (tot ceva profi)
  • Sunt maniaca dupa ordine si curatenie
  • Cred in chestiile astea cu cifra norocoasa, ziua norocoasa etc.
  • Cand eram eleva am avut un prof pe care l-am urat pt ca am avut o anumita “altercatie” cu el. Doi an dupa incident, proful respectiv a murit (de boala, nu de altceva!)
  • Imi place sa ascult muzica indiferent de moment sau de starea mea
  • Regret ca am crezut prea mult in unii oameni, dar ma bucur enorm ca m-am apropiat de altii
  • Cred despre mine ca pot si ca mai am multe lucruri de facut si de invatat acum si aici
  • In ultima perioada m-a pus pe ganduri faptul ca in familia mea a aparut un pui de om si ca o doamna mi-a spus ca o femeie trebuia sa nasca un copil pana la 24-25 de ani (ca dupa aceea organismul ei incepe sa imbatraneasca)
  • Imi plac caii, desi nu am calarit niciodata
  • Imi place mai mult linistea muntelui decat aglomeratia marii
  • Cred in frumusetea visurilor mele, dar am invat ca e bine sa le pastrez pentru mine
  • Maitreyi a fost cartea adolescentei mele (si as reciti-o ori de cate ori as putea)
  • Am fost pe rand fana Andre, RBD si a telenovelelor romanesti (noroc ca acum nu mai exista nici unele, nici altele)
  • Am o extraordinara memorie a fetei, dar stau prost cu memoria numelui
  • Intotdeauna m-am inteles mai bine si am facut o echipa mai buna cu baietii
  • Gustul vacantelor mele din copilarie, de la tara, este cel al placintelor cu varza
  • Cand sunt in mijloacele de transport in comun mai degraba m-as ridica sa dau locul unui copil decat unui batran (soarta... nu toti suntem buni si iubitori)
  • Cautat pe google, numele meu are peste 3.000 de rezultate... stiu ca acum verificati si voi chestia asta :))
  • Nu imi place sa fiu sef, dar ca subaltern sunt foarte carcotasa
  • Pe blog, imi place sa scriu titlurile articolelor cu litera initiala mica
  • Desi ma consider o persoana ghinionista, cred ca ghinioanele te provoaca sa demonstrezi cat esti de bun
  • Obisnuiesc sa ma uit in ochii celui cu care vorbesc
  • Desi nu reusesc sa beau 2 l de lichide pe zi, asa cum recomanda medicul, in ultima vreme m-am obisnuit sa imi incep ziua cu un ceai
  • Stau destul de prost cu orientarea in spatiu (si mai prost cand vine vorba de un loc pe care nu il cunosc)
  • Cand scriu folosesc mult "( )" si "..." (poate si pentru ca vorbesc mai mult decat pot scrie)
  • imi place mult ciocolata!!!
sursa foto

vineri, 23 septembrie 2011

din invataturile batranului intelept

Ma mai apuca din cand in cand melancolia de student si incep sa scriu despre cum e sa fii in sesiune, despre cum e sa fii student la Psihologie sau cum e sa fii voluntar. Acum, pentru ca noul an universitar sta sa inceapa si pentru ca vechimea in Facultate imi permite (deci, va rog, intru in anul 3 :D), imi permit sa dau sfaturi bobocilor (din invataturile batranului intelept :))

Inceputul facultatii e la fel pt toti: curiosi si timizi, zeci de tineri se aduna anual la festivitatea de deschidere a anului universitar, mandri ca au trecut de povara examenului de Bac (anul acesta chiar se pare ca asa este, o povara) si bucurosi ca acum vor avea carnet de STUDENT. Numai ca pentru unii urmeaza 3 ani normali, iar pentru altii urmeaza 3 ani extraordinari. Toti vin cu sperante infinite legate de ceea ce va urma, dar doar unii si le si indeplinesc. Deci... ce e bine sa faci pentru a fi in a doua categoie?
  • Fa-ti prieteni in anii mai mari. Sunt o adevarata comoara inainte de examene. Daca nu stii cum, incearca in ONG-urile de profil sau pe forumul infouaic. Fa-ti prieteni multi si buni sau macar incearca sa fii ingaduitor cu oamenii noi pe care ii cunosti. Chiar daca venim cu anumite obiceiuri din liceu si chiar daca inca mai suntem loiali gastii pe care o aveam atunci, acum e altceva. E important sa ai pe cineva aproape (mai ales daca nu mai stai la mama acasa), e important sa te intelegi ok cu un coleg care iti va fi partener de lucru intr-un proiect sau intr-o prezentare
  • Fii voluntar: asociatiile studentesti sunt locul in care poti sa inveti enorm de multe lucruri practice, sunt locul unde iti faci enorm de multi prieteni si ajungi intr-un moment in care iti dai seama ca munca ta conteaza.
  • Aici, creeaza-ti amintiri: legate de tipul ala fain pe care la-i cunoscut intr-un club, legate de berea la care ieseam deobicei intr-un pub, legate mirosul placut de tei de pe Copou. Fa lucruri care te reprezinta si de care esti mandru. Asuma-ti ceea ce faci si nu te lasa influentat de parerile celor din jur. Fa ceva de calitate care sa ramana.
  • Fa-te remarcat! Fii tu colegul care stie tot ce e nou, fii tu studentul pe care il vezi implicat in multe activitati extrascolare, fii tu un viitor posibil colaborator de incredere pt oricine. Ajuta-i pe toti cand poti pt ca asta iti va deschide niste usi.
  • Aplica pentru stagii de practica sau posturi de intership. Facultatea de cele mai multe ori iti organizeaza o practica de specialitate de fatada, in care unii reusesc sa fenteze profesorul indrumator, iau o nota mare si atat. Insa, in firme si companii se invata adevarata meserie si nu putine sunt ocaziile in care astfel de stagii pot reprezenta pentru tine un viitor job.
  • Sa petreci... dar cu masura. Iesi in oras cu ai tai colegi, organizeaza petreceri ad-hoc, cunoaste-i pe cei pe care ii vezi zilnic la cursuri sau la seminarii. Mergi in tabere, scoli de vara, teambuilding-uri sau... macar in weekend, la munte, cu o parte dintre colegi.
  • Chiar daca pare greu, incearca sa iti fie drag sa mergi la Facultate. Asta e singurul lucru pe care ti-l vei aminti sigur la finalul facultatii sau peste 10 ani.
  • Incearca sa iti cunosti profesorii. Nu toti sunt naspa si aiurea, plictisiti si fumati (aceste calificative nu le-am scris din experienta personala, ci din cele povestite de anumiti “colegi” :P), ci unii poate considera ca asa e singurul mod in care se pot impune sau poate ca unii dintre ei, satuli de zecile de studenti care au ajuns pe bancile facultatii intamplator, nu mai au rabdare de a-i gasi pe cei pasionati. E vorba de o selectie naturala: cei buni se fac singuri remarcati (adreseaza intrebari, provoaca la dezbateri, se documenteaza).
  • Invatati, invatati si iar invatati!”... sau macar o treime din acest dicton e bine sa il aplicati. Experienta mi-a dovedit ca nu ce-l care are note super-mari stie si mai mult, ci important e sa intelegi macar ceea ce inveti, sa ii gasesti o logica, sa te folosesti de timpul pe care il petreci la seminarii in mod util. Notele nu sunt puse intotdeauna pe ceea ce stii, ci si pe dorinta de a invata. Incearca sa acumulezi informatii din timp pentru sesiune. Doua saptamani sunt uneori prea putine pt atata materie, iar cafeaua nu e intotdeauna o solutie.
  • Informeaza-te: despre materiile de curs (si despre profi), despre subiecte tangentiale profilului pe care il studiezi la facultate, dar care te pasioneaza, despre ce se intampla in oras, despre conferinte si workshopuri la care ai putea participa, despre ce poti face dupa licenta etc.
  • Incearca sa vezi si sa faci lucruri noi. Daca esti genul de student plictisit de ceea ce faci si vezi in orasul unde studiezi (si daca dispui si de ceva bani) aplica pt Work&Travel sau pt o bursa Erasmus. Eu una am avut mereu senzatia ca mai am multe chestii de facut aici si, avand si alte lucruri de facut in afara de facultate, nu am incercat nici una din cele doua si nu pot sa zic ca imi pare rau. Dar sunt oportunitati pe care e bine sa le aveti in vedere.
  • (si poate ca eu nu sunt cea mai in masura sa dau acest sfat dar,) Studentia se traieste cel mai adevarat la camin. Scurtele mele experiente de genul acesta mi-au dovedit ca acolo se istorisesc cele mai nebune povesti personale, acolo mancarea facuta la comun se dovedeste a fi extrem de buna si gustoasa, acolo e ca si cum te-ai abona la un newsletter general si nu platesti nimic. Aaa...defapt si mancarea de la cantina e buna (dar nu ca cea facuta in camin in timp ce mai afli barfe noi :P)
Bucurati-va de Facultate si de anii pe care ii petreci in ea. Bucurati-va de oameni si de experientele pe care ea vi le aduce in cale. Incercati ca prin intermediul ei sa va pregatiti un viitor sigur.

marți, 20 septembrie 2011

Legenda din China


De ce inelul de logodnă se pune pe al 4-lea deget?

Există o legendă din China, care poate să explice asta într-un mod foarte frumos şi convingător:
Degetele mari îi reprezintă pe părinţi.
Degetele arătătoare reprezintă fraţii şi prietenii.
Degetul mijlociu te reprezintă pe tine însuţi.
Degetul inelar (al patrulea deget) îţi reprezintă perechea.
Degetul mic îi reprezintă pe copiii tăi.

Mai întâi uneşte-ţi palmele, după aceea uneste-ţi degetele mijlocii, aşa cum apare în imagine …
 
Acum încearcă să separi degetele mari (îi reprezintă pe părinţii tăi). Vei vedea că le poţi separa, pentru că părinţii nu sunt destinaţi să trăiască cu tine până când tu vei muri.
Acum uneşte degetele din nou. Acum încearcă să separi degetele arătătoare (care îţi reprezintă fraţii şi prietenii). Vei vedea că şi degetele astea se despart, pentru că nici ei nu sunt destinaţi să trăiască mereu cu tine. Au destine diferite, să se căsătorească şi să formeze familii diferite.
Acum încearcă să desparţi degetele mici (îţi reprezintă copiii). Şi astea se separă, pentru că şi ei, când nu mai au nevoie de tine, se duc la casele lor.

Acum uneşte degetele din nou. În sfârşit, încearcă să desparţi degetele inelare (al 4-lea deget îţi reprezintă perechea) şi vei fi surprins văzând că, pur şi simplu nu le poţi despărţi. Asta e datorită faptului că perechea e destinată să fie împreună până în ultima zi a vieţii lor. 
De aceea se pune inelul pe acest deget...

duminică, 18 septembrie 2011

ONG Fest

Weekeend-ul 17-18 septembrie aduce la Iasi ONG Fest. FDSC si Fundatia Serviciilor Sociale Bethany au pregatit pentru ieseni un program interesant care prezinta 35 de standuri ale ONG-urilor iesene, dar si ale celor din toata tara, un program artistic care ii aduce in fata noastra pe artistii ieseni, dar si seminarii pentru cei interesati de tema voluntariatului si a economiei sociale.

Asa ca, daca aveti drum in acest weekend pe Bulevardul Stefan cel Mare, va asteptam la stadul Asociatiei "Societatea Pentru Psihologie".


Sub acelasi patronaj si in acelasi weekeend, sambata a avut loc Seara de film romanesc care i-a adus pe ieseni in cinematograf pentru a viziona filmul Buna! Ce faci?, o comedie “100% romaneasca” asa cum au numit-o criticii, un film care dincolo de scenele care abunda de sexualitate prezinta o familie as spune tipica prin natura ei, dar neobisnuita prin situatia la care ia parte. Sunt doi soti casatoriti de multi ani si care, plictisiti unul de celalalt, se refugiaza in chat pentru a se reindragosti unul de celalalt, iar fiul lor, un adolescent cu o viata sexuala foarte activa, dar care se schimba intr-un olimpic pe tara la fizica.

marți, 13 septembrie 2011

oamenii pe care nu ii suportam

  • cei care se baga aiurea in seama
  • pupincuristii
  • laudarosii
  • nesimtitii
  • tupeistii
  • cei care calca pe cadavre
  • cei care sunt foarte plini de ei
  • cei care vorbesc intr-una despre ei
  • oamenii prosti
  • enervant de insistenti
  • cei care iti dau buzz pe mess cand ai 'busy' la status doar ca sa te intrebe ce mai faci
  • cei care isi amintesc sa te sune doar cand au nevoie de ajutorul tau
  • cei care te lasa sa astepti
  • cei care nu respecta regulile
Altcineva???
sursa foto

luni, 12 septembrie 2011

ani de liceu

 Mi-e dor de inceputul de an
Mi-e dor sa mai fiu licean

Azi pentru cei din invatamantul preuniversitar a inceput scoala!
Daca ieri televiziunile vuiau din cauza aniversarii celor 10 ani de la incidentul de la WTC, azi peste tot se vorbeste de cat de scumpe sunt florile pe care le duc elevii la profesori.
Spre deosebire de cand eram noi tineri (:P cand eram elevi adica) acum anul scolar s-a deschis cu intonarea imnului national (pot confirma ca la liceul de langa mine - liceu pe care de altfel l-am si absolvit - asa a fost). Acum, profesorii sunt obligati sa faca ore de citire si de dictare si la clasele mai mari, nu numai la primara.
Teste pentru evaluarea progresului elevilor se mai dadeau si cand eram eu la liceu (acele teste initiale pe care unii profesori le luau in serios) si si atunci erau eleve care confundau curtea liceului cu un podium pe care isi etalau haine si bijuterii care mai de care mai scumpe si mai de prost gust. Si atunci, ca si acum din cate am observat, directorul conduce festivitatea de deschidere, elevii isi cauta un loc undeva cat mai la umbra si incep sa povesteasca ce au mai facut in vacanta, discutii care se vor continua evident la un suc (vorbim de liceeni, deci nu au voie sa consume alcool!), la o terasa pe langa institutia de invatamant.

duminică, 11 septembrie 2011

bilantul a 20 de ani de viata...

Maine e momentul cand mai intorc o fila in calendarul meu, mai pun o lumanare in tort sau... pur si simplu, mai imbatranesc un an, al 21-lea. E momentul in care las in urma 20 de ani si intru in al 21-lea (care se anunta a fi foarte plin si foarte important pentru mine).
 In egala masura, inchei un an in care am invatat foarte multe lucruri despre mine, pentru mine si despre oamenii din jurul meu. A fost un an in care mi-am testat multe limite si in care am experimentat lucruri noi. Am invatat sa am rabdare sa cunosc omul si ca momentele grele sunt si ele bune pentru ca atunci iti dai seama cine ti-e prieten cu adevarat. Mi-am dat seama ca atunci cand o usa ti se inchide, o alta ti-e deja deschisa, iar tu trebuie doar sa ai curajul sa treci dincolo de ea. Mi-am dat seama ca pot face multe lucruri asa cum vreau eu si ca sunt mai castigata daca ii ajut si pe cei de langa mine sa progreseze o data cu mine. Am realizat ca lumea e mare, iar posibilitatile de a face ceva de calitate sunt infinite. Schimbarea e buna si e bine sa nu ii obisnuiesti pe oameni sa depinda de tine.
Ce vreau sa fac de acum incolo? Greu de zis... Experienta mi-a demonstrat ca nu e bine sa iti faci planuri pentru ca viata ti le va modifica treptat. Stiu doar ca vreau sa fac lucrurile care ma implinesc impreuna cu oamenii care imi sunt dragi, fara sa imi para rau ca las in urma pe cei care nu merita.
Vreau sa lucrez in diferite proiecte (nu neaparat mai multe, ci doar in cele care imi sunt dragi), vreau sa imi sustin licentele si vreau ca la anul, pe vremea asta, sa ma bucur ca sunt masteranda acolo unde e mai bine pentru mine!
Daca as fi in SUA, incepand de maine as avea voie sa consum alcool :D
sursa foto

sâmbătă, 10 septembrie 2011

si viata e un concurs

Azi m-am uitat la TV la unul din show-urile mele preferate, Survivor.
Pentru cei care nu stiu cum se desfasoara el, e vorba de 20 de oameni dusi pe o insula pustie, supusi la o serie de probe, filmati 24/24. Ei sunt impartiti initial in 2 echipe, dar pe parcursul emisiunii, dupa ce se mai elimina intre ei, ajung o singura echipa. Prin vot, in finala ajung doar 2, iar din cei 2 unul singur este votat castigator (de catre fostii concurenti). S-a incercat si la noi un format de genul acesta, putin adaptat (s-a numit Rataciti in Panama si era la Kanal D).

Ideea e ca din concursul acesta am invatat ca de multe ori nu castiga persoana cea mai puternica, ci persoana cea mai inteligenta si care joaca cel mai strategic. Azi, una din concurente a spus un lucru valabil in concurs, dar de care m-am izbit si in viata: e bine sa ii elimini pe cei mai puternici pentru ca, asa, te asiguri ca mai sunt si persoane mai slabe decat tine si ca nu devii tu o tinta!
sursa foto

vineri, 9 septembrie 2011

am observat ceva


... si vreau sa verific daca e adevarat.
Uitandu-ma pe statisticile bloggului, am observat ca obtin mai multe vizualizarile la posturile pe care le pun si pe facebook (care e site de socializare, in caz ca sunt persoane care nu stiu), decat la cele pe care le pun pe toateblogurile.ro (care e site pt bloggari in special).

Mi-am propus sa verific daca am dreptate sau nu. Asa ca, acest post am sa-l pun pe peretele meu de toateblogurile.ro si un altul asemanator pe cel de pe facebook.
Peste cateva zile voi vedea rezultatul :D 

PS: va multumesc ca acum, cand cititi acest post, ati mai adaugat o unitate la numarul de vizualizari

am observat ceva...

... si vreau sa verific daca e adevarat.
Uitandu-ma pe statisticile bloggului, am observat ca obtin mai multe vizualizarile la posturile pe care le pun si pe facebook (care e site de socializare, in caz ca sunt persoane care nu stiu), decat la cele pe care le pun pe toateblogurile.ro (care e site pt bloggari in special).

Mi-am propus sa verific daca am dreptate sau nu. Asa ca, acest post am sa-l pun pe peretele meu de facebook si un altul asemanator pe cel de pe toateblogurile.ro.
Peste cateva zile voi vedea rezultatul :D 

PS: va multumesc ca acum, cand cititi acest post, ati mai adaugat o unitate la numarul de vizualizari

miercuri, 7 septembrie 2011

pentru noi sau pentru ceilalti?

Ne imbracam frumos si ne aranjam pentru noi sau pentru ceilalti?
Iubim si ne declaram iubirea pentru noi sau pentru ceilalti?
Citim si invatam pentru noi sau pentru ceilalti?

Adesea ni se intampla sa intalnim persoane care, in mod constient sau nu, joaca teatru. Incearca sa ne minta pe noi (uneori si pe ei) ca ceea ce spun, ceea ce simt , ceea ce gandesc e veridic. Defapt, de multe ori, adevarul spus este ori o denaturare a celui existent, ori o exagerare a acestuia. Credem ca asa parem mai interesanti si ca lumea va avea o impresie mai buna despre noi.
Insa, nu tot timpul este asa. Ipocrizia, o data identificata, e o povara greu de dus pe umerii nostri. Din momentul in care esti asociat cu titlul de "mincinos" sau "laudaros" cu greu mai poti scapa de aceasta eticheta.
Am cunoscut oameni care erau placuti, interesanti, faini cand vorbeam cu ei in particular. Doar ca nevoia de a se face remarcati, de a iesi din umbra cuiva sau, din contra, faptul ca aveau pe cineva care sa le tina spatele, ii facea sa epateze, sa se dea in spectacol, sa exagereze, sa faca pe copilul alintat caruia i se permite orice. Iar asta le atragea mai multi dusmani decat prieteni...
Suntem ceea ce suntem prin lucrurile pe care le facem, prin lucrurile pe care le spunem sau le gandim si mai putin prin ceea ce vor altii sa parem, sa fim sau sa spunem.

vineri, 2 septembrie 2011

(Emotie de) Toamna

Din punct de vedere calendaristic a inceput toamna! Chiar daca ieri am umblat in bluza de voal, azi vremea confirma ce zice calendarul...

...a mood like the rain from outside...