duminică, 30 decembrie 2012

Endless... thoughts and feelings

Inainte de a incepe sa scriu acest post, m-am uitat putin pe blog si am observat constanta cu care la fiecare final sau inceput de an obisnuiam sa imi fac un bilant al lucrurilor realizate sau un plan pt viitor. Nu stiu daca asta e un semn al melancoliei sau al unui bun management :P
Asa ca, se putea sa schimb acum obiceiul?
Nup!
Ce am facut eu in minunatul an 2012? Pai... mi-am dat Licenta si am intrat la Master, am incercat sa ma angajez si nu am reusit, insa asta nu m-a incurcat sa fiu multumita de toate celelalte lucruri pe care le-am facut.
Cred ca daca ar fi sa rezum tot anul la un singur cuvant acela ar fi OAMENII. Trebuie sa recunosc ca am avut alaturi de mine de oameni faini, care mi-au asigurat stabilitatea, fericirea si, la nevoie, ajutorul. Asta cred ca a fost cea mai mare realizare a mea.
Mi-am dat seama (nu stiu daca e de bine sau nu) ca facultate reprezinta pt mine doar un suport pt ca adevaratul succes in viata mi-l fac cu mana mea si imbraca alte forme decat un 10 la un examen. Asa ca sesiunile au trecut rand pe rand, examenele la fel, iar amintirile reale pe care inca le pastrez sunt de la proiectele la care am luat parte, de la petrecerile la care am fost, de la prietenii pe care i-am avut alaturi. Am prioritizat pe alocuri lucrurile si asta mi-a adus o liniste sufleteasca de care aveam nevoie. Am luat intiativa si rezultatul am sa il vad in timp.
A fost un an plin si pe alocuri greu, dar cum altfel se putea sa fie? Am invatat ca doar asa ne putem dezvolta.

Ce vreau sa fac in 2013?
Sa invat sa traiesc mai mult pt prezent si pt mine, mai putin pt viitor si pt toti (ce naspa suna asta, nu?), sa incerc sa fiu mai flexibila in relatiile cu ceilalti (poate doar significant other), sa cresc si sa fiu ok.

Restul ramane de vazut... sau de trait!

luni, 24 decembrie 2012

un gand in prag de sarbatoare

Sarbatori fericite cu bucurii si impliniri alaturi de cei dragi!
Sa va gaseasca Mosul cu masa bogata si sufletul curat!

luni, 17 decembrie 2012

despre oamenii importanti

Din cand in cand, ajungi intr-un punct in care tragi linie si numeri faptele bune pe care le-ai facut. In functie de persoana, reusim sa fim mai mult sau mai putin multumiti de numarul la care ajungem. Problema e daca suntem multumiti si de lista de oameni pe care ii ajutam.
Am fost invatata de mica faptul ca e bine sa ajuti oamenii si mi s-a dovedit ca cei mai cu bun simt dintre ei nu uita acest lucru si, la nevoie, iti vor intoarce favoarea.
Dar exista si oameni carora le dai un deget si iti iau intreaga mana. Daca te iau de prost sau nu, e pacatul lor, dar devine si o datorie a ta sa le intorci spatele si sa le bati usor obrazul pt a le arata ca e o diferenta intre a fi bun si a fi prost, intre a ajuta pe cineva si a-i sufla in coarne.
A-ti tria „prietenii” devine la un moment dat o necesitate, o obligatie poate fata de tine insuti pt ca pt tine cea mai importanta persoana esti tot tu. A te folosi de slabiciunile celorlalti pt bine propriu cred ca tine de egoist si de proasta crestere. Ajuti omul o data, de doua ori, dar cand vezi ca el asa se invata mereu e mai bine sa-l lasi singur.
Pentru a incheia intr-o nota mai optimista, am sa scriu o replica dintr-un film (cred) care este despre sau pentru cineva important din viata fiecaruia dintre noi. Cred ca pe acel Cineva merita sa il ajuti mereu si acel Cineva iti va intoarce la randul lui favoarea:
Pentru lume, tu esti cineva. Pentru cineva, tu esti lumea. Cu multa dragoste, Cineva!

Sursa foto

vineri, 16 noiembrie 2012

ce nu te omoara...

... te tine in viata!

Am invatat ca in viata lucrurile pe care ni le dorim din tot sufletul sunt lucrurile pe care le obtinem cel mai greu. Pentru a te putea bucura de ele, trebuie sa muncesti pentru a le obtine, sa depui efort, sa crezi mult in ele.
Lucrurile pe care le obtinem foarte usor, le pierdem la fel de usor. De cate ori nu ati trait cu impresia ca "era prea frumos sa fie adevarat", "era prea bine ca sa mi se intample tocmai mie". Cred ca e legea firii... sau poate e doar demonstrat de psihologia sociala :)
Dar am invatat si ca atunci cand viata iti da lamai... tu trebuie sa faci limonada :D Cazi, te ridici si o iei de la capat. La unele lucruri avem acces mai usor, la altele mai greu; la unele mai repede, la altele mai tarziu.
Daca am avea si rabdare sa le incercam pe toate...

joi, 1 noiembrie 2012

Halloween-ul la romani

Sfarsitul lui octombrie vine, inevitabil, pt petrecaretii din toata lumea cu sarbatoarea denumita de Halloween.
Obisnuim sa credem ca este o inventie americana, insa, de fapt, este o sarbatoare de origine europeana care semnifica Ziua tuturor sfintilor. Se pare ca originile sarbatorii se regasesc intr-un festival antic celt pentru strangerea recoltelor. Manifestarile erau foarte asemanatoare cu cele de-acum, petreceri in costume, transformarea dovlecilor in felinare, aprinderea focurilor, vizitarea locurilor bantuite, povesti infricosatoare, precum si celebrul "trick-or-treat". In alte zone, aceasta manifestare era considerata Festivalul mortilor, incepea la 29 octombrie si tinea pana la 3 noiembrie. In timpul festivitatilor, saracii cerseau mancare si oamenii le ofereau placinte, in schimbul promisiunii de a se ruga pentru sufletele mortilor din familia lor. Sarbatoarea a fost “exportata” peste Ocean prin intermediul emigrantilor.
Dincolo de componenta istorica a evenimentului, Halloween-ul imi pare a fi azi mai mult un mijloc de distractie (care, de altfe, nu cred ca trebuie sa fie ceva de condamnat). Ideea costumelor nu prea imi pare interesanta (avand in vedere ca avem si noi mascaturile noastre de Anul Nou), cum nici partea cu "trick-or-treat" (ca avem si noi colindul si uratul nostru; dar noroc ca nu am preluat si acest obicei).
De la an la an, fenomenul a prins amploare si, daca la inceput, Halloween-ul era sarbatorit doar de tineri, in cluburi, azi vedem si copii prescolari care se pregatesc la gradinita de aceasta sarbatoare. Vedem in magazine fel de fel de accesorii utile pt petrecere, aflam de evenimente special organizate cu ocazia acestei sarbatori.
Dar a trecut Halloween-ul si iata-ne la inceput de noiembrie... de "sweet november" :D

marți, 30 octombrie 2012

Copou vs. Tudor



 
Iasi-ul este, prin traditie, un oras studentesc. Cu riscul de a ignora cateva din institutiile marcante ale invatamantului universitar iesean de stat (cum ar fi Agronomia, Medicina, Universitarea de Arte), se poate spune ca forfota cea mai mare este in Copou (in jurul UAIC-ului) si in Tudor (la Asachi).

Daca ar fi sa ne luam dupa o reclama TV (nu stiu exact la ce produs), studentul este “o specie in permanenta hibernare si in cautarea hranei”. Poate ca acesta este doar un detaliu care ii aseamana, dar cred ca, defapt, ei sunt mult mai diferiti.

Ca student la Cuza, in momentul cand iei contact cu cei din Tudor te socheaza faptul ca sunt in mare majoritate baieti. Sunt foarte galaciosi. Sunt multi si cu greu faci diferenta dintre toate acronimele care, pentru ei, reprezinta specializarile pe care le urmeaza.
Nu stiu invers cum e... dar cred ca, in mare parte, Copoul suprinde prin prezenta a multe studente, multe fuste si multe tocuri (:P). Din cate am inteles, taxele ar fi mai mari la Cuza (camine, reexaminari etc.). Si probabil e prea liniste pt ei :D
E fain totusi ca sunt evenimente in care studentii de toate felurile se aduna. Fie ca prin intermediul ligilor si a federatiilor studentesti, fie in cadrul actiunilor dedicate exclusiv studentilor. Si sunt multi, si sunt entuziasti, si se simt bine impreuna!


joi, 25 octombrie 2012

student la Psihologie



In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.



Esti student la Psihologie la Cuza daca:

  • ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentala
  • ai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statistica
  • te-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la biblioteca
  • ai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team
  • erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru
  • ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologie
  • ai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”
  • te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru sociala
  • ti s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSS
  • ti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”
  • te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videoproiectul
  • ti s-au lungit urechile cautand pe la avizierele facultatii o informatie care ti-ar putea fi utila
  • te-ai intrebat la fiecare inceput de semestru “cand oare afiseaza listele buget/taxa?!”
  • ai vazut macar o data prea tarziu anuntul pt bursele Eramus
  • te-ai minunat cat de eficace poate fi cineva care intarzie jumate de ora si da pauza la fara 10
  • primul proiect pt care ai stat mai mult la bibioteca pt a cauta materiale a fost cel cu filmul
  • te-ai intrebat de ce cartea de psih. dezvoltarii “100 de experimente..." nu are descrise chiar 100 de experimente

  • in anii 1 si 2 cu greu ti-ai gasit o motivatie pt a invata si, de fapt, abia in anul 3 ai apucat sa ivneti cu drag Psihoterapia sau Psihologia organizationala
  • ai avut macar intr-un semestru doua seminarii unul dupa altul: unul in corpul D si unul in T
  • nu ai inteles de ce salile de la Informatica desi incep toate cu C9… sunt la etajul 7
  • ai stat macar o data sa astepti liftul din corpul C
  • ai fost la macar o cafea in CUI sau macar o data sa mananci la cantina
  • nu stiai ca exista si sala D209
  • ti s-a virusat (tie sau unui coleg) stickul la Duplexul de langa facultate
  • ai completat cu date fictive macar un chestionar pe care trebuia sa il completezi pt practica de specialitate
  • ajuns in pragul licentei, ai uitat tot ce ai invatat la Statistica si SPSS
  • ai facut parte din macar un grup de an sau de grupa pe facebook (eventual si pe yahoo)
  • ti-ai dat seama ca baietii aia multi nu sunt de la Psiho, ci de la Sport
  • stii ca pt orice exista un “depinde”

duminică, 14 octombrie 2012

Zilele Iasului

Zilele trecute treceam prin fata Palatului si, uitandu-ma in jur si observand cum arata acum Iasul, am inceput sa rememorez ce faceam eu cand eram mica si cand era Sfanta Parascheva (deci si Zilele Iasului).
Pai... in primul rand, stiu ca ne dadeau liber de la scoala. Nu imi amintesc exact de ce eram liberi ca doar nu mergeam toti sa stam la rand, la Sfanta, dar stiu sigur ca ne bucuram ca scapam de ore.
Imi amintesc ca dintre toate chestiile comestibile care erau atunci, mama imi cumpara in mod special castane coapte si kurtos.
Daca nu ma inseala memoria (foarte tare) cred ca de la unul din targurile de haine organizate cu ocazia Zilelor Iasului mi-am cumparat eu primele mele cizmulite cu toc (am zis!) si cred ca si o haine de piele.
Si focul de artificii pe care il asteptam in fiecare an ... mai tarziu am descoperit si concertul dinainte de articifii :) Dar tot focul de articii era miezul :P

Acum, daca e sa cobori de pe Stefan pana in Podu Ros, gasesti pe la tarabe chestii care de care mai kitschoase, care mai de care mai sfintite sau care sunt doar producatoare de profit. Itinerariul suna cam asa: la inceput gasesti veste din blana si papuci de lana; apoi, kurtos, porumb fiert, turta dulce & co.; apoi, ciorapi, colanti de dama si accesorii de par pt ca, in final, sa-ti cumperi si niste farfurii sau strachini pt acasa. Pe partea din spatele Mitropoliei, gasesti obiecte sfintite sau, cea mai noua fita pe care am auzit-o la stiri, icoane 3D :))
Si pt ca tot am pomenit de stiri, evident ca toate televiziunile stau si filmeaza prin Iasi si se plang de cat de frig este in Iasi si cat ploua (ce sa-i faca daca in luna octombrie Primaria nu a dat si ea comanda de niste soare si niste grade in plus in termometru; cred ca nu a mai ajuns bugetul :P) si le filmeaza pe doamnele care stau si pregatesc (respectiv "invart") sute de saramale pt pelerini.
Cred ca treptat ne distantam de obiectivul principal al acestei sarbatori. Uitam ca la inceput era Sarbatoarea Sfintei Parascheva, atunci cand credinciosii veneau si se inchinau la Moaste; o transformam in Sarbatorile Iasului, cand impanzim orasul cu sute de comercianti si includem in calendarul acestor zile zeci de alte evenimente care au mai degraba un obiectiv turistic.

Sursa foto

luni, 8 octombrie 2012

identitate vizuala

Se spune ca INTERNETUL NU UITA.
Atunci cand copii ceva de pe net (o imagine, spre exemplu)  e bine sa dai sursa. Nu de alta, dar poate sunt oameni care si-au chinuit creierasul ca sa realizeze acea imagine sau poate au platit pe cineva sa o realizeze grafic. Daca ii mai pui o fundita sau o steluta... nu inseamna ca ai realizat o imagine noua.
Una e cand pastrezi imagine sau o prezinti intr-un cadru restrans si alta e cand o faci publica. Poate ca la noi inca nu se pune atat de evident problema drepturilor de autor, insa e ciudat cum uneori hotii striga hotii.
Totul trebuie sa aiba o logica, sa se incadreze intr-un continuum, imaginile pe care ni le asociem acum trebuie sa fie in concordanta cu alea de acum jumate de an, cu cele de acum un an... sa fie ceva care sa ne creeze o identitate vizuala. Daca aceasta logica nu se regaseste in materiale, devine destul de evident ca imaginea e copiata.

vineri, 5 octombrie 2012

Zi mare la nivel international

Azi este o zi importanta la nivel international, cu atat mai mult cu cat are o dubla semnificatie: este, pe de o parte, ziua internationala a ZAMBETULUI si, pe de alta parte, ziua mondiala a profesorului.

Preocupat de supra-comercializarea simbolului sau si modul in care sensul original al acestuia risca sa se piarda in repetarea constanta de pe piata, Harvey Ball a lansat ideea de a dedica o zi zambetului si a ales prima zi de vineri a lunii octombrie. Organizata pentru prima data in 1999, in orasul natal al lui Smiley din Worcester, ea a devenit, in anii urmatori, cunoscuta in intreaga lume. Fundatia Harvey Ball World Smile, creata dupa decesul acestuia in 2001, a devenit sponsorul oficial al Zilei mondiale a zambetului.
Aceasta zi este sarbatorita in numeroase orase din Europa, Asia, America de Nord si America de Sud, manifestarile incluzand spectacole cu clovni, picturi pe fata, prezentari de povesti, teatru de papusi, concursuri de baloane.

In 1994, UNESCO a inaugurat prima zi mondiala a educatorilor, pentru a comemora semnarea, in 1966, a recomandarii facute de UNESCO si Organizatia Internationala a Muncii privind conditiile de munca ale personalului didactic. Aceasta zi se sarbatoreste in data de 5 octombrie in peste 200 de tari, denumirea ei fiind World Teachers’ Day in engleza sau Journée Mondiale des Enseignants in franceza. In mai multe tari, Zilele profesorilor sunt destinate a fi zile speciale de apreciere a cadrelor didactice. Unele dintre ele sunt sarbatorite la sfarșitul saptamanii, in timp ce altele sunt celebrate in timpul zilelor lucratoare.

Se pare ca dna de la care azi mi-am cumparat bilet de autobuz nu stia de Ziua internationala a zambetului pt ca era foarte acra si nici in facultate nu se stia de Ziua de internationala a profesorilor pt ca s-au tinut ore.
Si, apropo de acest ultim aspect, azi am avut primul curs si primul seminar in calitate de MASTERANDA!!!

marți, 2 octombrie 2012

Iasiul a prins din nou viata!

E aglomaretia din nou in statia de autobuz, sunt cozi la taraba unde se vinde cafea si la covrigi, aleile din Copou sunt pline de studenti care frunzaresc orarul si se grabesc la cursuri!
A inceput facultatea!!!

luni, 1 octombrie 2012

Studenti din toate tarile, uniti-va!

Daca in urma cu doua saptamani le plangeam de mila elevilor pt inceperea noul an scolar, acum e randul studentilor sa-si stranga parintii in brate, sa-si mute salteaua si frigiderul in noua camera de camin, sa-si invete noul orar si sa-si cunoasca noii colegi de grupa.
Stirile sunt pline de aceleasi reportaje legate de locurile putine din camine, chiar daca rata de promovabilitate la BAC a fost din noua una destulde mica si locurile disponibile pt inscrierea absolventilor de liceu au fost mai putin. Si din nou, sunt studentii care se plang si de conditiile din camine sau de tarifele prea mari la cazare. Asteptam cu interes sa vedem ce va aduce nou pt studentii din fiecare centru universtar acest an.

Mult succes, dragi colegi, in noul an universitar! Sa avem parte de cursuri interesante, profi si colegi faini, experiente utile si benefice pt viitorul nostru!
sursa foto

marți, 25 septembrie 2012

greselile tineretii :D

Din categoria "copii, nu faceti asta singuri acasa", azi va voi povesti cum de am ajuns eu... bruneta :) 
Ca orice om normal (in prag de toamna, dupa o vara in care m-am expus la soare, dupa o perioada destul de obositoare plina de licenta si admitere) ma plangeam zilele trecute de faptul ca parul meu se subtieaza, cade, se rupe. Pentru ca nu e prima data cand patesc acest lucru si pentru am mai folosit si in trecut vopsea de par pe baza de henna, m-am hotarat ca si de data aceasta sa fac la fel, nu atat pt culoare, ci mai mult pt faptul ca ingroasa firul de par.
Daca in trecut cand ma dadeam nu am observat o schimbare foarte mare la culoare, ci doar la textura (ce-i drept e ca atunci nu stateam mai putin cu ea pe par), acum m-am hotarat sa mai caut pe net, sa vad cum ar trebui sa ma dau "ca la carte" cu henna. Si dupa ce am "gugalit" putin am citit undeva ca ar trebui stat cam 8 ore cu vopseaua pe cap (adica cam o noapte). Cam incomod, dar merge.
Asa ca m-am inarmat cu tot arsenalul de protectii pt a nu murdari toata casa de vopsea si m-am vopsit. Doar ca din minunatul castaniu care se prezenta pe pliculetul de vopsea pe parul meu a iesit un brunet de toata frumusetea :D
Inca nu m-am acomodat cu noua culoare (nici eu, si nici cei din jurul meu), insa sunt multumita ca macar parul meu e mai rezistent acum.

Before and After

luni, 17 septembrie 2012

E toamna deci... incepe scoala



Pentru cei din mediul preuniversitar, azi a inceput anul scolar... cu neclaritati ca in fiecare an, cu noi modificari, cu aceeasi elevi emotionati de un nou inceput si parinti stresati de cumparaturi.
E ciudat cum parca acum, de cand nu mai sunt eleva, privesc cu mai mult entuziasm inceputul de an scolar; entuziasm sau doar melancolie. Ciudat e si faptul ca eu nu imi amintesc foarte bine prima zi de scoala, din clasa intai. Imi amintesc, insa, ca in perioada liceului ritualul era acelasi: ma imbracam frumos, intram in curtea scolii, imi cautam din ochi colegii de clasa, stateam si povesteam putin (atat cat dura deschiderea festiva), apoi mai mergeam putin in clasa pt prima ora de dirigintie si... gata. A doua zi intram in “focuri”.
Aceeasi zarva am observat-o si azi cand zeci de elevi, unii mai mici, altii mai mari, unii cu flori pt dna invatatoare/diriginta, altii doar cu entuziasmul ca “dupa ce terminam aici, mergem si noi la un suc?”.
Mult succes tuturor!

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Candidati la fericire*


Fericirea reprezinta cu siguranta o stare subiectiva, dar si relativa. Este ca o stare de spirit pe care o putem alege sa o inducem pt a uita pt moment de nemultumirile pe care le avem. Asa ca, la inceput de luna, incerc sa fac o lista cu lucrurile care ma fac fericita:

  • reusesc mereu sa imi gasesc fericirea in oamenii pe care ii am alaturi; de obicei, alaturi de oameni faini sunt mereu in forma si reusesc sa ma incarc cu energie
  • sunt fericita atunci cand fac lucruri care imi plac, lucruri pentru care ma simt competenta sau macar utila
  • primavara m-a facut intotdeauna fericita, caldura ei, soarele acela bland, pasarile care incep sa umple parcurile, iarba verde care incepe sa rasara. Din contra, toamna parca imi ofera o stare de permanenta melancolie, de parca ar ploua incontinuu (cred ca e si din cauza melodiilor despre toamna pe care o asociez involuntar cu aceasta perioada si care, parca toate sunt triste)
  • in ciuda a ceea ce am scris putin mai sus, muzica ma face mereu fericita, imi da chef de viata
  • sunt fericita cand termin de citit o carte faina sau de vizionat un film bun
  • sa mananc dulciuri (da... inca nu am trecut de etapa aceasta :D)
  • ma fac fericita oamenii care imi spun lucruri faine si care ma incurajeaza
  • visele in care cred si care devin realitate
  • provocarile pe care le castig
  • prietenii vechi si noi
  • zambetul unui copil
  • optimismul
  • planurile pe care mi le fac

Pentru aprofundare, am gasit cateva reguli pt a fi fericit si cateva lucruri mai putin stiute despre fericire.


*titlu inspirat din romanul cu acelasi titlu, scris de Ileana Vulpescu

vineri, 31 august 2012

si omul e tot un fel de animal

Am citit azi o chestie care mi-a placut mult:
Ursii sunt cele mai periculoase animale pentru dresor, fiindca in ochii lor nu se vede niciodata furia.
Deci... ursul nu e periculos doar prin statura lui, ci prin faptul ca e imprevizibil, iar reactiile lui nu pot fi usor anticipate. Cred ca si la om e tot asa pentru ca fizicul (oricat de impunator ar fi el) ne atrage atentia doar la inceput si ne poate impune frica sau nu doar in primele minute in care cunoastem sau vedem un om. In momentul in care el deschide gura si incepem sa-l cunoasteam, sa-i atasam etichete, parca incepem sa fim mai stapani pe situatie si sa stim cum sa-l lucram cu el sau cum sa-l "dresam".
Daca la urs furia pare a fi sentimentul care declanseaza cele mai agresive reactii, la om care ar putea fi? Frustrarea? Dezamagirea? Ura? Din cauza lor, unii oameni care par a fi impliniti, ascund poate in ochii lor o serie de neimpliniri care nu sunt cunoscute de prea multi; si in ceea ce ii priveste, ne intrebam adesea "Da' el ce are de-i suparat? Ce-i lipseste?"
Din acest motiv, asemeni unui dresor, vom incerca sa il intelegem pe cel de langa noi, fara a-l invidia pt unele chestii pe care le are.

:)
sursa foto

vineri, 24 august 2012

mi-a placut



Cand vine cate-o zi mare, cand vrand-nevrand iti faci bilantul, vezi cat de multi au plecat din viata ta. Unii s-au dus, s-au mutat de la noi, pe altii i-am dat noi afara din viata noastra. La cei dintai te gandesti cu parere de rau, dar si cu impacare, ca-n fata inexorabilului; la ceilalti cu amaraciune ca n-au stiut sa-si pastreze locul in inima cui ii primise.” (Ileana Vulpescu)

luni, 13 august 2012

Cum ne vindem istoria?


Weekendul precedent am fost plecata la Sighisoara. Este evident faptul ca orasul impresioneaza turistul (un obisnuit al aglomeratiilor urbane) prin linistea din Cetate si prin incarcatura istorica a cladirilor, a locurilor. Acesta pare a fi un lucru sesizat si de comerciantii de toate soiuri, intrucat inca de la intrarea in Cetate se percepe o taxa de 15 lei/zi pt fiecare masina care intra, bani din care nu ti se garanteaza nici un loc de parcare, nu ti se asigura nici paza masinii si banii nici nu intra in fondul Primariei pt restaurarea cladirilor. Micii comercianti sunt pe toate strazile oferind inspre vanzare tot felul de lucruri care au mai mult sau mai putina legatura cu specificul zonei. Locurile de cazare se pot gasi la orice pas (evident ca tot in Cetate), cele mai multe din cladiri (declarate Monumente istorice) fiind transformante acum in pensiuni.
Dincolo de semnificatia zonei, reiau la intrebarea din titlu: cum ne vindem istoria? E adevarat ca perceperea unei taxe pt accesul cu masina in zona istorica este o masura de salutat, insa cred ca nu din partea unui particular care nu investe din banii respectivi in restaurarea zonelor istorice. Imi place ideea de a avea de unde sa cumperi suveniruri, dar mi-as dori ca unii comercianti sa fie mai inventivi, nu sa gasesc aceleasi bratarele, brelocuri sau magneti de frigider si la Sighisoara, si la targul de la Sfanta Parascheva de la Iasi. Iar Monumentele istorice... e fain sa ne mandrim cu ele, dar parca nu prea a fi nimic istoric intr-o cladire proaspat renovata, data cu un var de culoare verde-deschis.
Comparativ cu Sighisoara, ma gandesc ca in Iasi avem totusi avantajul de a avea cateva obiective istorice ferite de accesul cu masina si adresate parca mai mult pietonilor (cum e strada Lapusneanu, mai nou zona din jurul Palatului Culturii si Bulevardul Stefan). In rest, nu-mi vine in cap nici un obiectiv pt care sa se perceapa o taxa pt accesul automobilelor.



sursa foto: arhiva personala

sâmbătă, 4 august 2012

un moment de lectura

Ceva ce mi-a lipsit destul de mult in cei trei ani de facultate a fost timpul liber dedicat lecturii. Parca avida de citit, am reusit ca in luna care s-a scurt de cand am terminat cu licenta si pana acum sa citesc 4 din cartile noi care erau in casa.
Nu am pregatirea sau competenta necesara pt a face recomandari (mai ales literare), dar de data acasta fac o exceptie. E vorba despre Nevroza balcanica, o carte ce cuprinde o serie de eseuri care sustin ideea unei modelari culturale a inconstientului. Este usor de citit pt toti cei pasionati de psihologie si este interesanta pt ca prezinta o serie de caracteristici ale popoarelor balcanile (deci implicit si ale romanilor) sau descrie o serie de personalitati culturale relevanta pt tema. Cartea este poate putin cam prea psihanalitica pt gustul meu, dar este clar ca este foarte marcanta amprenta autorului. Este cu siguranta o carte care reuseste sa ne aduca multe "aha!-uri"/explicatii despre noi (ca un tot unitar, dar si individual), insa reprezinta tot odata si o colectie de eseuri care, din cauza ca sunt destul de scurte, explicatiile par sa necesite unele suplimentari.

Tema pt acasa intrebarea: suferim de isterie sau avem unele conflicte narcisiste?

joi, 2 august 2012

poezie

Cautand ceva pe net, am dat peste aceasta poezie pe care am citit-o prima data in perioada liceului si tin minte ca mi-a placut la nebunie:

Era băiat frumos la chip şi blând,
El a venit acasă azi oftând;
Şi mamă-sa, văzându-l supărat,
L-a strâns la piept, pe ochi l-a sărutat
Şi-a zis, privind cu drag în ochii lui:
Tu ai ceva pe suflet şi nu-mi spui!
Parcă te temi că-ţi mustru gândul tău,
De ce nu-mi spui? Nu vezi cât eşti de rău!
Şi ea plângea, cum plânge fiul mic,
Şi-a plâns şi el, şi n-a răspuns nimic.

Să-i spuie mamei! Da, când a plecat
De la iubita lui, el revoltat
Venea nebun şi dus d-un singur gând
S-ajungă lângă mă-sa mai curând,
Să-i spuie tot! Dar când a fost în prag,
A stat pierdut în loc o, laşul ce-i!
Azi îl ardea privirea cald-a ei,
Şi braţele-i, care-l strângeau cu dor,
Azi îl durea îmbrăţişarea lor,
Şi toată vorba mamei îl durea
Şi silnic el s-a smuls de lângă ea.
El a fugit de mă-sa. Abătut,
O-ntreagă zi pe lunci el s-a pierdut
Şi la iubita lui el se gândea,
Şi la cuvintele ce le-a zis ea:
Eu voi iubi pe unul dintre toţi;

Din pieptul mamei tale, dacă poţi
Să-mi dai tu inima al meu vei fi!
Voiesc un talisman! De voi iubi,
Să fiu iubită! Vreau să ştiu cum eşti,
Eu cer un sirigur semn, că mă iubeşti!
Şi el s-a îngrozit de-acest cuvânt!
Ea-şi bate joc de ce-avea el mai sfânt,
Şi, ca d-un demon, el s-a rupt de ea,
Dar o iubea nebun, el o iubea
Mai mult acum fără-nţeles
Vorbea cu sine, şi gemea mai des;
Şi se-ngrozea de gândul că-ntr-o zi
Această fată-l poate birui.
Să-şi piardă mama-n chip atât de laş,
De doua ori să fie ucigaş!
Şi-a doua zi s-a dus şi-a întrebat
Pe draga lui, dar ea şi-acum i-a dat
Răspunsul vechi. şi el gemea plângând
Şi nu putea să fugă d-acest gând
Şi nouă nopţi cu gândul s-a zbătut
Şi-n urmă-a dus iubiteice-a cerut.

El n-a putut să plângă şi-ar fi plâns,
În mână tremurat ţinea, dar strâns
Odorul drag, o inimă şi-a cui?
Aceasta este răsplătirea lui!
Ea l-a iubit, ca ochii ei, şi blând
Plângea şi ea, când îl vedea plângând,
Şi şi-ar fi dat şi capul pentru el:
Şi-acum o răsplăteşte-aşa mişel!
El nu mai are mamă! El a pus
Iubirea unei fete mai presus
D-a mamei lui - ce mult a dat
Şi-n schimb el nu ştia ce-a cumpărat!
Fiori simţea cum îl îneacă reci;
Îi răsunau blestemele de veci
A mamei, numai şoapte fără glas,
El o simţea venind cu pas de pas
Pe urma lui, el o vedea plângând
Cu degetul spre dânsul arătând
Şi-atunci, d-atâtea gânduri abătut,
Împleticindu-se, el a căzut
În drum, ţinându-şi talismanul strâns
La piept. şi-un glas amestecat cu plâns
A răsărit atunci înduioşat
Şi plin d-o milă dulce l-a-ntrebat:
Tu te-ai lovit, iubitul meu? Să-mi spui!

Era inima moart-a mamei lui.

(George Cosbuc - Inima mamei)

sursa foto

miercuri, 1 august 2012

Nevoia de a controla

Voi incepe cu o intrebare total neindicata pentru  terapie: De ce simtim nevoia de a-i controla pe ceilalti sau de a controla o situatie? Raspunsul poate fi:
  • pt ca asta ne face sa ne simtim mai puternici
  • pt ca asta ne da iluzia ca aveam situatia sub control
  • pt ca asa putem suplini niste lipsuri pe care le-am suferit in trecut
  • pt ca nu cunoastem situatia sau persoana
Urasc ca atunci cand lucrez sau fac ceva sa fie cineva la spatele meu care sa-mi sufle in ceafa si sa-mi verifice fiecare miscare.
Urasc sa fie cineva care sa-mi spuna mereu "trebuie sa faci asa" sau "de ce ai facut asa si nu altfel?". La prima remarca, raspunsul e simplu (si aduce iar a replica din terapie): "cine spune asta?", iar la a doua e si mai simplu "pt ca asa am vrut si am gandit eu!".
Poate e o intoleranta a mea la critica (sau la feedback daca suntem mai draguti), dar mie imi place sa fac eu o treaba de la un cap la altul, sa ma lovesc cu capul de pragul de sus atunci cand ceva nu e bine si doar cand nu sunt sigura pe ceva sa cer ajutor.
Dar e ciudat ca imi place sa fiu mentor pt cei care incep aceleasi lucruri ca si mine, sa le impart din lucrurile pe care le-am invatat eu si imi place sa dau feedback.
De-alungul vietii, suntem mereu controlati:
  • pentru scoala, parintii ne controlau la teme
  • la servici, superioarii ne controleaza sa ne facem bine sarcinile
  • in relatia de cuplu, partenerii se controleaza intre ei din teama de infidelitate
  • la batranete, copii isi controleaza parintii pt a se asigura ca sunt bine
  • cu totii de Divinitate (:D)
Si atunci, nu ne mai putem purta singuri de grija sau ne indoim doar de capacitatea celorlalti de a-si controla propriul comportament?

sursa foto

luni, 30 iulie 2012

Votul la romani

Uneori am senzatia ca unii politicieni ne iau de prosti si tot uneori am senzatia ca, in ceea ce priveste o anumita parte a populatiei, nu se inseala.
Zilele trecute s-a vazut pe toate posturile TV cum, in plina campanie pre-Referendum, era prezentata cu surle si trambite Vila Dante, vila in care se presupune (spun se "presupune" pt ca nu stiu daca s-au mai adus dovezi concrete) ca se va retrage Basescu in momentul in care i se va incheia mandatul.
Buuun... pana aici nimic anormal pt ca ne-am cam obisnuit cu stilul acesta de facut campanie prin aruncat cu oua in contracandidat. Doar ca ieri a venit noutatea: Ziua Portilor Deschise la vila respectiva, exact in ziua Alegerilor. Cata coincidenta, nu?!
Trecem peste faptul ca vizitatorii (admiratori de cultura si frumos, probabil), care erau predominant doar de o anumita varsta, au facut cozi interminabile la intrare si cand au dat buzna inauntru si-au "bagat nasul" prin toata aparatura cu care era utilata vila.
Bomboana de coliva (ca altfel nu i-as putea spune) mi s-a parut acea doamna care s-a pozat pe respectivele fotolii si a intrat in piscina (ba mai cerea si un prosop sau un halat din cele care erau in baie) sub pretextul ca "toate sunt platite si din banii nostri". Gestul mi s-a parut o refulare a unui om care nu stie prea multe pt ca, daca stai sa te gandesti, si un muzeu este intretinut tot din bani publici (deci si din banii doamnei din piscina), insa ma indoiesc ca isi permite cineva sa se aseze si sa faca poza pe tronul lui Cuza.

Mi s-a parut de proasta crestere gestul unor "vizitatori" care au jignit-o pe fata lui Basescu; oricata antipatie avem pt o persoana, nu cred ca e normal sa ne legam de rudele lui, cu atat mai mult cat unii dintre respectivii poate erau si ei la randul lor parinti sau bunici, poate chiar mai aveau si ei parinti!

Mi s-a parut o campanie prin care parca suntem toti luati de prosti. Adica, asa deodata a aparut vila Dante exact inainte de Refendum, imediat dupa scandalul ala mare cu plagiatul (de care oricum nu se mai stie un rezultat sigur si exact).
Oare vom avea vreodata niste politicieni decenti? Oricum,  am inteles ca primele rezultate de la iesire la urne ar fi dat un procent de 45% din populatie care a participat la Referendum si daca rezultatele nu se vor schimba foarte mult inseamna ca Referendumul nu va fi considerat valid. Mult interes nu si-a dat nici populatia pt acest referendum (poate doar acele turiste in bikini care se intrau in cabina de votare).

Autorepros: nu stiu daca e de bine sau de rau, dar nu ma asteptam sa am doua zile la rand pe blogul meu posturi care sa aiba ambele tenta politica.

sursa foto

duminică, 29 iulie 2012

eu merg la vot

Eu merg la vot pt ca am fost invatata ca mersul la vot e un drept care ni se cuvine. Imi amintesc ca atunci cand eram mica asteptam cu nerabdare ziua de votare pt ca, prin permisiunea celor din sectia de votare, mai intram din cand in cand cu ai mei in cabina de vot. Si tin minte si acum cu cata mandrie am pus la niste alegeri asa de apasat stampila pe buletinul de vot intr-o casuta pe care mi-a aratat-o tata (pt ca nu stiam pe atunci nici sa citesc).
Nu din simpatie pt vreun partid politic, insa merg la vot pt ca asa mi se pare normal sa fac si asa am facut de fiecare data cand a fost cazul de cand am implinit varsta de 18 ani si pana in prezent. In clasa a 12-a, la una din orele de Filosofie, am abordat tema "Politica". Si imi amintesc ca si atunci am discutat despre faptul ca acesta este unul din principalele avantaje ale democratiei: indiferent daca ne place sau nu de cine este la conducerea tarii, prin vot avem posibilitatea de a-l schimba.
Dincolo de culoarea pe care o au cei de acol' de sus, mai dureros e ca circul pe care ei il fac se rasfrange asupra traiului nostru (a se vedea cursul euro din ultima perioada) si asupra imaginii pe care o afiseaza Romania in afara (a se vedea cate articole negative au fost scrise in presa internationala de cand cu toate voturile astea de demitere).
Ca si pe vremea clasicului Cetatean turmentat, promisiunile curg si de o parte, si de alta a baricadei fara ca macar unul din ei sa fie indeajuns de convingator. Asa ca... prea putine relevant rezultatul alegerilor, important ar fi ca noi (alegatorii) sa castigam o viata macar mai linistita.

sursa foto

vineri, 27 iulie 2012

roata vietii

Viata ne mai da din cand in cand cate o palma pt a ne testa si pt a vedea cine e mai puternic... sau pt a ne arata ca a castiga sau a pierde nu tine intotdeauna numai de concurent.
In general, ne doare cand ne dam seama ca am fost mintiti si durerea e si mai mare cand, la mijloc, e cineva drag. Din lasitate, din prostie, din rautate... alegem sa ascundem adevaruri, insa acest lucru ne-ar putea agrava situatie. Cand se face lumina e poate prea tarziu pt regrete si pareri de rau. Insa, apar lacrimilele si supararea, care devin o povara foarte grea.
 Se spune ca nu e important ca ai cazut, ci sa te ridici repede. Din cauza asta, lumea asteapta de la noi sa ne alegem si sa purtam masca cea frumoasa, cea cu zambet, sa defilam cu ea. Insa, poate prea putini in jurul nostru sunt cei dispusi sa o accepte si pe cea suparata si plansa. Da, e important sa te ridici si sa inveti ceva din prostia pe care ai facut-o!

Cand treci doar tu printr-un moment mai greu, iti e mai usor sa te imbarbatezi singura si sa te pui pe picioare. Mai greu e atunci cand exista si victime colaterale pt ca nu stii ce sa le spui, cum sa ii ajuti; abia daca te reusesti tu sa iti legi in cap ideile si vorbele.


sursa foto

miercuri, 25 iulie 2012

tehnica asta!

Azi am realizat ca pe blog eu nu aveam activata optiunea de "persoane interesate".
Mandra de descoperirea mea :))

Trecem intr-o noua era!


Gata cu Licenta si gata si cu admiterea la Master! Am intrat la masterul pe care mi l-am dorit eu, la buget, asa ca sunt super-happy!!!
 Acum trei ani, cand m-am inscris la facultatea de Psihologie, stiam doar ca vreau sa lucrez in companii, fara sa stiu atunci ca acest domeniu se numeste Psihologia muncii, fara sa stiu cat e de complicata obtinerea atestatului de la Colegiu sau ca si in acest domeniu sarcinile pot fi multe si diverse.
Au trecut repede acesti ani si, odata cu ei, am experimentat si eu multe chestii, am invatat diverse lucruri si mi-am dat seama ce as vrea sa fac si ce mi s-ar potrivi. Acum, la inceput de master, cred ca stiu ce vreau sa fac - ce vreau sa fac acum pt ca nu garantez ca, in timp, voi gasi si alte domenii pe care as vrea sa le incerc.
Indiferent de cum este ea vazuta de multi (cu prea multa teorie si prea putina practica, neinteresanta sau banala, poate presarata uneori cu esecuri sau doar cu succesuri), facultatea a insemnat pt mine profesionalizare, a insemnat o experienta de invatare aplicabila acum la un loc de munca, a insemnat posibilitatea de a cunoaste prieteni de la care am primit suport si ajutor.
 S-a terminat o etapa importanta, "urmeaza altele si altele...".
Felicitari dragi colegi, viitori masteranzi!

vineri, 6 iulie 2012

ce am invatat eu in 3 ani de zile...


Facultatea poate reprezenta pt tinerii absolventi un mediu de crearea a unor conexiuni, un mediu de acumulare de cunostiinte sau, pur si simplu, un mediu in care inveti despre viata.
Intalnim colegi, oameni care in timp ne devin prieteni, oameni de la care obtinem sprijin atunci cand dam de greu sau oameni de la care invatam atunci cand ne simtim incapabili. Pe unii ii iubim pt ceea ce reprezinta pt noi, pe altii incercam sa ii evitam pt ca nu reusim sa ne intelegem cu ei; pe unii stim ca ii vom avea alaturi mult timp de acum inainte, pe altii ii vedem deja ca si plecati din jurul nostru.
Ei sunt egalii nostri si, din acest motiv, poate nu ii judecam la fel de aspru precum o facem cu alte persoane pentru ca, in facultate, cunoastem si tot felul de cadre didactice. Chiar daca poate nu avem competenta sau calificarea necesara, noi (in umila noastra calitate de studenti) ne permitem din cand in cand sa ii evaluam pe cei care ajung la catedra si pe care ii apelam generic cu titlul de “profesor”. Pe unii ii apreciem pentru ceea ce sunt in calitate de profesionisti, pe altii pentru ceea ce sunt ca oameni, pe unii pt ambele, iar pe altii pt nici una din astea.
Am intalnit cadre didactice care iti spun “Tu esti de 9, dar pt ca stiu ca esti un student capabil iti dau 10”. Poate ca Pedagogia considera a nu fi corect un astfel de tratament si, din punct de vedere metodologic, sunt de acord cu acest lucru. Dar pentru viitorul specialist, adultul care poate inca nu s-a format pe deplin, un gest ca acesta poate reprezenta cel mai de pret imbolt pentru a deveni mai bun.
Am intalnit si, la polul opus, cadre didactice care, din dorinta de a plati niste polite, s-au folosit de arma lor cea mai de pret (adica nota) pentru a-si manifesta frustrarea ca nu au fost la un moment dat prea putin bagati in seama. Poate ca avem tendinta de a ne supraevalua sau de a fi lipsiti de modestie, dar sunt chestii care mai “transpira” fata de studenti in ceea ce privestea notarea si, atunci cand sunt anumite lucruri care parca nu se leaga, aceste orgolii pot fi o explicatie. Corect? Nu. Real? Da.

Si am mai invatat ceva: in orice institutie care se respecta, cele mai importante persoane (cele fara de care lucrurile ar sta in loc) sunt secretarele si casierii, paznicii si femeile de serviciu.

La final de facultate, pot spune ca cel mai implinit absolvent poate nu este cel care a avut 10 pe linie, cel care a fost cel mai popular coleg din an sau cel care si-a inscris numele peste tot, ci poate cel mai implinit absolvent este cel care a furat cea mai multa “meserie”, cel care si-a gasit drumul in viata sau cel care i-a ajutat pe cei mai multi colegi atunci cand acestia aveau nevoie!