joi, 24 mai 2012

inca o etapa... la final!


Ne obisnuim sa ne plangem ca nu avem timp sa mai facem lucruri minore in viata, ca de la o zi la alta abia apucam sa facem lucrurile pe care le propunem... dar pentru trei ani de zile cate lucruri ne propunem sa facem? Cat de repede pot trece trei ani de zile?
Va spun eu: cam la fel de repede ca si o zi.

Parca mai ieri ma inscriam la facultate, eram anul 1 si aveam primul curs din viata mea. Parca mai ieri intram in acest mediu nou, fara sa stiu prea multe despre ce presupune el.
Insa, cu siguranta ieri (sau mai precis aseara) am avut Banchetul de absolvire a facultatii. Asa se face ca la ceas de seara o ceata de viitori psihologi, acompaniati de cativa profesori de exceptie, au incins o super-petrecere intr-un restaurant, la iesirea din Iasi. Ca la orice eveniment de acest gen, s-a lasat cu dans si cant, sampanie si tort, poze si amintiri.

E unul din momentele alea in care oricat ai lucra la bilant tot pe plus iesi. Dincolo de faptul ca stai si te gandesti “Mmm... ce am facut eu astia 3 ani de zile de au trecut atat de repede?!”, e momentul in care ar cam trebui sa iti spui si ca “Gata copilaria! Sa inceapa treaba serioasa”.

joi, 17 mai 2012

Conferinta Studenteasca de Psihologie


Programul Conferintei
Joi, 17 mai
- ora 11: Expoziţia de panouri a proiectelor E-Team
corpul D al UAIC
- ora 18:00: Seara Psihologului Practician
sala 206 (Corpul D al UAIC)
Tema: E-teamişti practicieni (Eveniment inclus în Săptămâna Naţională a Voluntariatului)

Vineri, 18 mai:
Sala 502 (Corpul R UAIC)
- ora 9:00: Deschiderea oficială a Conferinţei
- ora 10:00: Sesiune de lucrări ştiinţifice
- ora 11:40: Secvenţe de Psihologie
- ora 13:40 şi 15:30: Sesiune de lucrări ştiinţifice

Sâmbătă, 19 mai
Sala 502 (Corpul R UAIC)
 - ora9:00: Workshop de Statistică
- ora 11:00: Workshop de Psihologie Pozitivă
- ora 13:00: Workshop de Psihologie Organizaţională

Alte surse:

miercuri, 9 mai 2012

sa punem punct si sa schimbam foaia


Ni se intampla din cand in cand sa mai ajungem si in momentul in care spune “Gata! Mi-a ajuns!”. Ne dorim sa lasam totul la o parte si sa nu mai fim nevoiti sa facem nimic; nu mai avem chef de nimeni si de nimic. Ne dam seama atunci ca, indiferent de oamenii pe care ii avem in jurul nostru, in momentele de criza, tot noi pe noi insine reusim sa ne ajutam cel mai mult.
Asa, ne dam seama ca trebuie sa ne prioritizam activitatile. Ok, poate lumea s-a obisnuit ca atunci cand are nevoie de ceva sa puna mana pe telefon si sa apeleze la noi. Poate ca lumea s-a obisnuit si sa ne vada mereu cu zambetul pe buze si sa creada ca ne este bine... Dar noi la cine apelam cand avem nevoie de ajutor? Nu mai avem si noi momente cand simtim nevoia sa plangem?
La prima intrebare, raspunsul e “tot la noi”, iar la a doua “ba da!”.
E adevarat si ca de multe ori poate nu mai conteaza cauzele care ne fac sa ne simtitm intr-un anume fel sau altul, ci poate ne e mai util sa facem ceva pentru a schimba modul in care ne simtim. Nu suntem singurii care trecem prin momente dificile si asta ne da speranta ca lumina de la capatul tunelului va aparea si pentru noi.
E nevoie sa punem punct si sa schimbam foaia. Nu stim ce va urma, insa putem incerca “altfelul” si putem vedea daca e mai bun decat ceea ce a fost. Renuntam la lucrurile sau oamenii inutili din viata noastra si ne centram pe noi! Facem sport, ascultam muzica, dormim, citim... facem tot ce ne place. Va veni si momentul in care va trebui sa ne intoarcem la rutina zilnica, dar pana atunci am putea profita de unele momente care sa fie doar pentru noi.