marți, 30 decembrie 2014

This is it...

Anul trecut pe vremea aceasta citeam un articol despre o metoda eficienta de a te auto-motiva. Eu am facut acest lucru si acum, cand am citit toate biletelele pe care le-am scris in 2014, ma pot declara multumita de ceea ce am realizat anul acesta.
Cea mai importanta realizare pentru mine este faptul ca mi-am stabilit obiectivele si prioritatile pentru urmatorii ani. Am trait experiente care m-au facut sa inteleg ce imi place si ce nu, ce mi se potriveste sa fac si ce nu, dar mai ales cu ce gen de oameni as vrea sa lucrez si cu cine nu m-as intelege. Dincolo de lucrurile pe care unii le viseaza sau le cred potrivite pentru noi, cred ca alegerile de cariera trebuie sa fie o combinatie intre acele activitati pentru care stii ca esti pregatit sa le desfasori, esti capabil sa le faci, iti aduc satisfactie si te ajuta sa progresezi.
Anul acesta am cunoscut multi oameni noi; unii dintre ei m-au pus in situatii de invatare noi, situatii carora initial nu credeam atunci ca le-as face fata. But when I did it… it was awesome :D Cu oameni de genul acesta as vrea sa ma reintalnesc in 2015; oameni care sa imi inteleaga alegerile, care sa ma ajute sa cresc, avand incredere in capacitatile mele.
A fost un an plin de schimbari pentru mine, schimbari care m-au ajutat sa compar ce aveam cu ce am. Recunosc ca am fost norocoasa din acest punct de vedere pt ca traiesc cu senzatia ca, in general, schimbarile au fost pozitive pentru mine si ca am iesit pe plus de fiecare data cand am schimbat ceva.
Dezamagiri?... evident ca au fost, de la oameni cele mai multe dintre ele. Dar ele sunt cele care au produs schimbari si, cum am spus si mai sus, sunt multumita de schimbarile produse.


Ce imi doresc pt 2015? Sa fie macar la fel de bun ca si 2014. Imi propun sa cresc profesional macar la fel de mult ca si in acest an, sa traiesc experiente de invatare macar la fel de importante ca si cele din 2014 si sa ma inconjor cu macar la fel de multi oameni speciali ca si cei din acest an.
In viata, lucrurile nu ies intamplator. Trebuie doar sa fii atent la semnele care iti ies in cale si sa fii dornic sa le accepti.

”Sfarsitul de an ne permite sa fim nostalgice, sentimentale, visatoare dar si motivate, ambitioase, indraznete, creative, vizionare.  Nu stiu pe nimeni care sa traiasca cu indiferenta aceste 2 zile: 31 decembrie si 1 ianuarie.”


sâmbătă, 6 decembrie 2014

Ce isi doreste un tanar de la primul job?

Cred ca este adevarat ca aproape toti ne dorim sa ne ingajam, in primul rand, din nevoia de a avea bani. Insa, eu vreau sa vorbesc si despre nevoia noastra de a ne angaja pt a practica ceea ce am invatat in scoala sa facem; deci, nu ma refer la joburile alea de studenti (a se vedea cele de promoter sau de call-center) pt ca putini sunt cei care fac asta din pasiune sau pt ca vor sa-si faca o cariera in acest domeniu.
Deci, ce ne dorim de la primul job ”serios” din cariera?

  • Un mediu de lucru prietenos: daca abia ai terminat facultatea inseamna ca inca simti nevoia de a fi intr-o atmosfera prietenoasa, vesela, plina de colegi si de prieteni… Tensiunile de la locul de munca te pot inhiba foarte mult, iar supraincarcarea nu te ajuta deloc in acest sens.
  • Program flexibil: daca inca mai esti student atunci cand iti gasesti primul job, e important sa mai poti fugi din cand in cand si pe la facultate, sa mai dai un examen, sa mai sustii o prezentare… Pentru ca scoala - ca si job-ul de fapt - daca le amani prea mult, la un moment dat iti vine prea greu sa le faci.
  • Un sef care sa iti fie si mentor: esti la inceput de cariera. Te loveste de faptul ca o mare parte din teoria pe care o inveti in facultate nu prea se aplica si iti este greu sa te confrunti cu realitatea (care mai poate fi si urata). Ai nevoie de o persoana care sa te invete, sa te ajute sa te adaptezi la cerintele locului de munca, o persoana care sa iti permita sa ”furi” de la ea din meseria pe care o practica, o persoana care sa te invete sa lucrezi ”curat”.
  • Posibilitatea de a creste profesional: cand te angajezi pe post de junior, te astepti sa faci chestii cele mai simple din departament pt ca inca nu ai competenta necesara pt a face lucruri complexe. Doar ca treptat simti nevoia ca cineva sa te invete si din lucrurile mai complicate si sa aiba increderea ca poti rezolva si task-uri de acest fel.

Ca si in cazul unor posturi precedente, m-am apucat sa scriu lucruri pe care le gandeam si poate scriindu-le mi le-am mai pus in ordine. Evident ca o tema ca cea incepusa mai sus poate fi continuata la nesfarsit, dar pentru mine ea se termina aici.

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Cautari si alegeri

In viata cautam mereu cate ceva: cautam o haina care ne place, cautam o persoana potrivita, cautam un job perfect.
Le cautam, le asteptam si le alegem. Si e asa de bine cand vedem ca ceea ce am ales e mai bun decat multe alte lucruri pe care candva ni le doream si nu am reusit sa le obtinem! Atunci simti ca asteptarea a meritat si ca efortul oamenilor care au investit in tine se ”amortizeaza”.
Unele alegeri sunt mai usoare, altele mai grele; unele ne vor influenta doar starea de moment, altele ne pot influenta toata viata. In mod firesc el pot implica si anumite riscuri, iar feedback-ul pozitiv primit din exterior te linisteste. Te linisteste un ”Bravo, ma bucur pt tine, ai facut o alegere buna!”. Atunci incepi sa ai din ce in ce mai puternica senzatia ca esti pe drumul cel bun si privesti mai linistit spre viitor.
Alegerile din trecut... au trecut! Si ne-au influentat ceea ce suntem si ceea ce avem azi.
Alegerile de azi... vor influenta ceea ce vom fi si vom avea maine.
Succesul este rezultatul muncii depuse si este determinat de noi si de oamenii pe care ii intalnim… Oamenii (ceilalti) pentru ca si reprezinta o cautare si o alegere a noastra; cautarea unor oameni de valoare si alegerea de a-i implica in parcursul nostru. Mai devreme sau mai tarziu toti vom avea succes – depinde doar cum ne prioritizam lucrurile.


PS: am scris post-ul acesta fara vreun motiv anume. Sunt doar niste ganduri care, puse cap la cap, ce caracterizeaza starea pe care o am eu acum.

luni, 17 noiembrie 2014

la ce sa ne asteptam?

Ne apropiem de finalul anului si, inevitabil, incep pronosticurile pentru ce va fi anul 2015. Fie ca ne intereseaza aspectul politic (bine ca s-au incheiat alegerile si avem un Presedinte de tara nou ales), economic sau… al caracteristicilor pietii muncii.
Recent, Forbes a publicat o lista cu astfel de previziuni. Recunosc ca, inainte de a citi previziunile lor pt 2015 (suna a Urania cand zic ”previziuni” :)) ), am tras cu ochiul la articolele similare de la final de 2012 si 2013 si unele lucruri am remarcat ca s-au si intamplat. Si pentru ca vorbim despre Forbes si despre niste oameni care au ceva experienta in spate… tind sa le dau crezare pentru ceea ce recent au publicat.
La ce sa ne asteptam in 2015?
  • Companiile incep sa accepte in internship elevi de liceu… sau generatia Z (1994-2010) asa cum le zic ei. E un pas normal in conditiile in care cerintele de experienta si educatie pentru posturile de junior incep sa creasca.
  • Angajatii tineri (millennials) preiau roluri de conducere. Suna incurajator, nu?
  • Angajatii pun accent pe onestitatea liderilor. Suna si mai bine, nu? Incepem sa depasim etapa in care doar angajatorul il evalueaza pe candidat; acum si candidatul isi evalueaza angajatorul
  • Specializarea joburilor din perspectiva competentelor necesare – incompatibilitatea dintre competentele formate prin educatia formala si cele solicitate de piata muncii
  • Desi angajate, persoanele obisnuiesc sa isi caute si alte joburi, contribuind la cresterea fluctuatiei de personal
  • Va creste gradul de utilizare al aplicatiilor de telefonie mobila in procesul de recrutare
  • Social media va fi folosita pentru atragerea si retinerea de talente
  • Planificarea procesului de pregatire a succesorilor pe post
  • Femeile continua sa preia posturi de conducere
  • Din ce in ce mai multe persoane depasesc tiparele traditionale de cariera: creste frecventa contractelor cu durata temporara, a colaboratorilor si a freelancer-ilor.


Merita asteptat si urmarit cate din aceste ”previziuni” se vor implini si in piata romaneasca.

Articolul in intregime se gaseste aici

joi, 13 noiembrie 2014

enough

In plina campanie electorala pentru turul 2 de alegeri, trebuie sa recunosc ca… nu imi place deloc ce a ajuns politica in Romania!!!

Mi-e jena de Biserica Romana care trimite mesaje impotriva unui candidat pentru faptul ca este protestant (inteleg ca suntem impotriva celor de alte religii, dar asta nu inseamna ca trebuie sa postam imagini cu un candidat crestin care saruta icoane!!!).
Mi-e jena de unii oameni de cultura din Romania care afiseaza mesaje de sustinere pentru un candidat care a plagiat in teza de doctorat.
Mi-e jena de reprezentantii unor partide politice care intra in institutiile publice si fac presiuni asupra angajatilor pentru a vota pe unul dintre candidati.

Am ajuns in punctul in care nu votam PENTRU unul dintre candidati, ci IMPOTRIVA celuilalt.
Personal, am ajuns sa privesc cu o oarecare detasare fenomenul pentru ca doctrinele politice nu mai inseamna nimic pentru mine. Ma amuza oamenii care cred cu tarie ca unul dintre candidati va schimba ceva radical…


PS: mi-as fi dorit sa nu ajung vreodata sa scriu despre politica :(, dar parca prea eram asaltati de mesaje de acest gen

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

ganduri de sambata seara...

Acele lucruri pe care le pretuiesti mai mult cand nu le ai decat atunci cand le ai…
Acele lucruri care te fac sa stii ce vrei sa obtii in viata…
Acele lucruri pe care iti este greu sa le explici, dar stii ca exista…
Acele lucruri care te misca mai mult cand sunt nespuse decat atunci cand sunt spuse…
Acele lucruri pe care nu le intelegi pentru ca nu stii pe cine sa intrebi de ele...
Acele lucruri care te fac sa stii cine sunt cei cu adevarat importanti pentru tine…


Toate aceste lucruri te fac sa iti doresti mai mult sa stralucesti si sa ii pastrezi in viata ta doar pe cei care te ajuta sa faci acest lucru!

...

La multi ani, sa fiti sanatosi si fericiti!

luni, 3 noiembrie 2014

Ne pregatim pentru turul 2?

A trecut primul tur de alegeri… In tara, cu aceleasi suspiciuni si probleme ca la orice alte alegeri. In strainatate, cu mult mai multi oameni care au stat la coada sa voteze, cu scandaluri si amenintari legate de faptul ca romanilor le-a fost incalcat dreptul la vot.
Legat de acest eveniment, incepusem sa spun zilele trecute ce mi-as dori eu de la viitorul presedinte. Acum continui lista…

2. Strategie nationala care sa sincronizeze sistemul educational cu piata muncii
De ce nu se angajeaza tinerii? Pt ca, de multe ori, nu isi gasesc un loc de munca pe specializarea pt care s-au pregatit. Ce ii impiedica pe tineri sa isi aleaga alte meserii decat cele pt care s-au pregatit in scoala? Faptul ca pt recalificare/reorientare profesionala au nevoie de bani pt formare si pt ca, de multe ori, nici nu stiu inspre ce alte domenii sa se indrepte. Ar fi ideal daca, dincolo de consilierea vocationala care ni se poate oferi si care ne spune care sunt domeniile care ni se potrivesc, ar fi cineva acolo sus (si nu ma refer la Divinitate) care ar sti situatia reala din piata muncii pt a putea crea profile/programe de formare cu adevarat necesare.
3. Educarea populatiei pentru a sustine tinerii
Stiu ca e un lucru care supara multa lume, dar de multe ori ma simt privita in societate ca fiind aia mica, ce trebuie sa isi mai astepte ”randul” pt a fi luata in serios in societate. Pana si pt simplu fapt ca pt un abonament RATP pt o luna eu trebuie sa platesc aproape 70 de lei, in timp ce alte categorii sociale merg gratuit… mie mi se pare o tendinta de discriminare. Stiu ca sunt unele segmente de varsta in care oamenii au muncit o viata intreaga si acum au nevoie de anumite facilitati… dar eu imi pun problema daca noi vom reusi sa ajungem la varsta lor pt ca repet ce am zis si la punctul 1: in cazul in care ai un job, e greu sa te intretii din 1000 de lei/luna; in cazul in care nu ai un job, din ce te intretii?
Lista poate continua si incet-incet se pot spune toate nemultumirile unei generatii fata de sistem, fata de tara si fata de ceilalti oameni… dar nu vreau sa am un ton chiar atat de negativ.


miercuri, 29 octombrie 2014

Cica anul acesta nu mai vine Mos Craciun...

Cei de la timesnewroman anuntau zilele trecute ca Mos Craciun nu mai vine anul acesta. De ce? Pentru ca nu poate face fata pomenelor electorale :D
Gluma, desi buna, ascunde multa ipocrizie din partea unor persoane care se numesc ”candidati” si care profita de slabiciunile diverselor segmente ale populatiei. Cresc pensiile, cadrele didactice vor primi bani pentru carti, se vor moderniza scolile, nu va mai exista coruptie… Cate din lucrurile astea au mai fost spuse si pana acum si cate dintre ele avem siguranta ca se vor realiza?!?!
Din punctul meu de vedere, e prea putin important ce spun ei pt ca asta e treaba lor: sa spuna ceva, sperand ca ne conving sa ii votam. Mai fain mi se pare ca pe net apar tot felul de reactii ale romanilor catre candidati/viitorul presedinte al tarii, mesaje prin care se spune punctual care sunt lucrurile pe care fiecare si le doreste de la viitorul presedinte.
Asa ca am facut si eu un exercitiu de imaginatie si m-am intrebat ce isi poate dori un tanar de 24 de ani (… asa ca mine) de la viitorul sau presedinte/ales (pt ca se poate generaliza la candidatii pt orice pozitie: Primarie, Senat, Parlament European)?!?!

1. Facilitati acordate tinerilor pentru insertia… in viata
Stiu persoane care spun ca ”tinerii din ziua de azi nu fac nimic…”. Poate pentru unii este adevarat, dar nu pt toti. Daca este sa ne comparam cu generatia parintilor nostri, noi nu avem asigurat la iesirea din scoala nici un loc de munca si nici o locuinta. Ajungem absolventi ai unei facultati si, in cazurile fericite, ne angajam pe un salariu din care ramanem in mana cu vreo 1000 de lei, bani din care unii ar trebui sa isi plateasca o chirie, sa isi plateasca niste utilitati si… sa mai si traiasca. In cazurile nefericite (pt ca nu isi gasesti job), fie alegi sa iti tot continui studiile (sperand ca asa te vei specializa mai mult si iti vei gasi mai usor de lucru), fie te lasi intretinut de parinti. Tentative de programe care spijina tinerii au fost (vezi ”Prima casa”, mai nou si ”Prima masina”)… dar am senzatia ca sunt putine.

Pentru ca blogger.com nu tine cu mine si ma tot avertizeaza ca am depasit limita de caractere :D, acesta e un articol cu ”Va urma


luni, 29 septembrie 2014

ganduri de luni seara

Unii oameni ne ies in cale tocmai in momentul in care credem ca nu avem nevoie de ei, apar pentru a invata ceva de la ei, pentru a ne conferi anumite calitati. Unii nu reusesc acest lucru in ani… altii au succes in doar cateva zile.
Puterea lor sta in maniera discreta de a ne ”creste”, de a ne asculta si de a ne face sa vorbim, de a ne face curiosi sau siguri pe deciziile pe care le luam.

Nu exista coincidente, ci exista teme pe care le primim inspre a le rezolva. Unele nu apar in viata noastra mai mult de o data si, cum timpul nu il poti da inapoi, important e sa nu pierzi trenul care vine special pentru tine.

We all matter - maybe less then a lot but always more than none.” John Green

duminică, 14 septembrie 2014

lucruri care tin de... psihic

Nu stiu cate din ele sunt adevarate, dar trebuie sa recunosc ca unele din ele tare bine imi prind cand le citesc :P
Enjoy them!


1. Dacă nu te miști timp de 15 minute, vei adormi.
2. În primele 3 secunde când te trezești, nu-ți vei aminti nimic.
3. Poți muri din cauza fricii deoarece corpul eliberează ocantitate mare de adrenalină, care poate fi toxică în cantități mari.
4. Studiile arată că dacă vorbești și te încurajezi in fața oglinzii, vei fi mai puternic din punct  de vedere mental.
5. Oamenii timizi sunt mai inteligenți și mai demni de încredere.
6. Adesea, când o persoană începe să plângă, aceasta își va aminti și alte evenimente triste care îi vor amplifica starea de plâns.
7. Corpul uman paralizează parțial în timpul somnului pentru a se proteja preventiv de posibile vătămări auto-induse.
8. Atunci când ești trist, vei simți că toți cei din jurul tău sunt fericiți.
9. Gâdilatul era, de fapt, o metoda de tortură.
10. Când strănuți, mori pentru o secundă.
11. Persoanele care-și petrec mai mult timp la soare au șanse mai mari să fie fericite.
12. A fi singur, antisocial și fără a avea prieteni prezintă același risc asupra sănătății ca fumatul unui pachet de țigări pe zi.
13. Psihologii spun că depresia este adeseori rezultatul gânditului în exces, creând probleme care inițial nu existau.
14. Un studiu al universității Harvard sugerează că persoanele ale căror atenție este ușor de distras, sunt mai creative.
15. Durerea emoțională reconfigurează mintea umană, cauzând schimbări dramatice la cei mai mulți oameni.
16. Depresia se clasează pe locul 4, la nivel mondial, ca o cauză a dizabilității și a morții timpurii, conform Studiului asupra poverii globale a bolii (Global Burden of Disease Study – GBD).
17. Oamenii cu încrederea de sine scăzută sunt cu 80% mai predispuși să îi critice pe alții, pentru a-i pune pe un nivel inferior față de ei, cu scopul de a se simți mai bine, mai tari, mai inteligenți.
18. Oamenii care sunt impulsionați sa corecteze gramatica altora suferă, de fapt, de o formă de tulburare obsesiv-compulsivă, denumită Sindromul Pedantismului Gramatical (Grammar Pedantry Syndrome).
19. Bârfa declanșează substanțe chimice în creier, care îi fac pe oameni să devină mai fericiți și să trăiască mai mult!
20. Este posibil ca oamenii care nu sunt capabili să identifice sarcasmul și minciuna să sufere de demență, un declin continuu al creierului.

Sursa text: de pe net :P

duminică, 20 iulie 2014

munca si familie

A true balance between work and life comes with knowing that your life activities are integrated, not separated. (Michael Thomas Sunnarborg)
Statisticile la nivel european arată că:

  • cel puţin 1 angajat din 3 percepe un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi viaţa personală/de familie
  • 40% din mamele care muncesc şi 25 % din taţii care muncesc percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi familie
  • 50% dintre părinţi consideră că au o problemă în a realiza un echilibru între timpul petrecut la muncă şi cel petrecut cu familia
  • 2 părinţi din 3 manifestă un stres zilnic moderat spre ridicat din cauza dificultăţilor şi conflictelor de rol muncă-familie
  • femeile alocă mai mult timp sarcinilor şi activităţilor de familie ceea ce duce la un nivel de stres crescut
  • numărul familiilor cu copii în care ambii parteneri muncesc variază de la 44% în Spania la 79% în Marea Britanie
  • 65% manageri afirmă că au reuşit în carieră prin sacrificarea vieţii personale/de familie

Așa că... s-a făcut și un top a job-urilor care susțin echilibrul dintre viața profesională și cea personală:

duminică, 1 iunie 2014

Ce te invata facultatea… si iti foloseste in viata

M-am uitat mai devreme pe blog si am realizat ca nu am mai scris aici de aproape o luna.
Drept e ca luna mai a fost cam plina pt mine. M-am refacut dupa Paste, am organizat evenimente (intai a fost Conferinta din E-team, apoi a fost APIO), am lucrat pt proiectele de la facultate si pentru disertatie… si m-am trezit ca a trecut luna.
Saptamana aceasta m-am trezit ca am mers la ultimele seminarii si ultimele cursuri de la master. Si cumva si din viata asta de student. Cum bine identifica cineva, ne apuca nostalgia pentru, probabil, mai mult acum decat la terminarea licentei, acum exista mult mai accentuata intrebarea: ”Si ce fac de acum inainte?”
Am mai zis ca am invatat in primii 3 ani de facultate, dar sunt unele lucruri de care stiu ca ma voi putea folosi forever:
  • Sa imi organizez eficient timpul
  •  Sa asez un text in pagina/intr-o prezentare
  • Sa caut o informatie
  • Sa vorbesc scurt si la obiect
  • Sa fac cu placere ceea ce fac
  • Sa fiu corecta
  • Sa fiu proactiva
  • Sa ma folosesc de gandirea critica :D
  • Sa imi asum alegerile
  • Sa astept (si sa fac ceva pt a nu mai astepta asa mult)


Probabil ca acesta e un articol de tipul ”Va urma”

PS: La multi ani de 1 IUNIE! :*

sâmbătă, 3 mai 2014

etape cu... ”nu”

Azi am dat peste un articol pe wall-ul de facebook. Lumea care ma cunoaste stie cat de mult ma recunosc in aceste randuri.
Ironic sau nu, am invatat si eu de-a lungul vremii lectia asta (am zis ca ”am invatat”, nu si ca o si aplic!). Mi-e greu sa ii refuz pe unii oameni sau sa refuz anumite oportunitati, dar nevoia m-a facut sa imi dezvolt anumite criterii de selectie… recunosc, ca de cele mai multe ori ele fiind egoiste.
Si am mai invatat ceva despre mine: ca atunci cand zic ”nu”, pai… indiferent de cine intervine, nu imi schimb parerea. Ori iti zic ”da” din prima, ori te refuz din prima. Ca o paralela, ma supar greu pe cineva; dar si cand ma supar, tare greu imi trece. Cred ca asa e mai sanatos; decat sa stea omul sa se roage de tine, ii zici din prima ca nu se poate. Cand simti ca ceva nu mai merge, ”rupi pisica” si o iei de la capat pe un alt drum.
Cred ca e usor de corelat aceste refuzuri cu anumite etape de cariera, cu momentele in care simti ca vrei sa faci altceva, ca nu mai vrei sa faci aceleasi lucruri sau ca vrei sa schimbi ceva la ele.
Chiar daca nu imi propun sa devin un mai bun antreprenor (pt asta ar fi trebuit sa fiu deja antreprenor :P), imi propun totusi sa fiu mai selectiva pt a-mi fi mie mai usor sa imi prioritizez lucrurile. Ca asa e mai sanatos :)


Voi, cand ati spus ultima data ”nu”?

PS: am uitat de acele momente cand nu poti sa refuzi anumite lucruri pt ca ele vin la pachet cu unele lucruri pe care le-ai acceptat deja. Ce faci atunci???

joi, 24 aprilie 2014

Experienta de dincolo de birou

Facultatea de Psihologie (sau mai bine zis - masterul de Psihologie organizationala) ma pregateste sa devin un om de Resurse Umane. Ca multi alti absolventi, pana a ajunge angajat intr-o companie, am trecut si trec prin experienta mai multe interviuri de angajare. Unele mai reusite, altele mai putin reusite. Unele esuate din cauza mea, altele… din cauza partenerului de discutie.
Din ele, cateva invataminte am tras, invataminte care poate sunt utile si pentru altii:

1. Intereseaza-te despre companie la care aplici si NU uita informatiile pe care le-ai gasit.
Fiind intr-o cautare permanenta de joburi sau programe de formare, aveam la un moment dat tentatia de a aplica cam pe la orice primeam pe mail de la site-urile de profil. Si… la un moment dat am inceput sa cam incurc firmele, posturile, sursele de informare… si am cam fost sunata de o companie pt interviul telefonic si la intrebarea ”ce stii despre compania noastra” – pauza! Am inceput sa improvizez cand am auzit numele companiei, incercam sa fac conexiuni… dar nu imi aminteam nici cand, nici unde si nici la ce am aplicat.

Am avut si celalalt tip de experienta in care am aplicat, m-au sunat pt programarea unui interviu face-to-face, apoi m-am interesat despre companie si m-am cam luat cu mainile de cap cand am citit anumite pareri negative despre companie :P


2. Recruterul poate fi o oglinda a companiei
Am avut parte de cateva interviuri faine, in care vedeam in fata mea un om de HR care stia ce cauta la mine, avea clar in minte o structura a interviului, dar am intalnit si recruteri care ma intrebam unele lucruri parca doar ca sa treaca timpul (”Si ce ti-a placut acolo?”, ”De ce nu incerci sa faci si altceva?”), lucruri irelevante pt procesul de selectie.
Cred ca un recruter bine pregatit iti poate crea tie (candidatului) o impresie mai pozitiva despre companie decat o face site-ul companiei. Si atunci nu e doar un proces in care candidatul ”se vinde” companiei, ci si compania ”se vinde” candidatului.


3. Profita cat de mult cu putinta de timpul de gandire
Poate ca nu e cel mai bun sfat pe care il pot da, dar incearca sa nu zici ”nu” din prima, de la primul telefon al companiei. Eu am facut-o o data (cand eram tanara si nu stiam ce ma asteapta :P). Am fost sunata de o firma pt un interviu si l-am refuzat pt ca… pur si simplu in perioada respectiva eram full, aveam alte proiecte, nu eram atunci in cautarea unui job. Apoi, cand am inceput cautarile intense, tare ma mai ofticam ca nu am acceptat atunci interviul (sincera sa fiu nici nu retinusem numele companiei ca sa imi dau seama daca a fost sau nu o decizie proasta din partea mea).


4. Sa nu te frustreze un raspuns negativ
Toti recruterii promit ca te vor anunta de rezultat (indiferent daca e unul pozitiv sau negativ)… sau aproape toti. Cei care o fac si iti trimit deobicei pe email raspunsul negativ, o fac intr-o maniera foarte seaca din punctul meu de vedere. Toate raspunsurile negative pe care le-am primit eu sunau la fel: ”Va multumim pt interesul manifestat… Cu toate acestea, am gasit un candidat mai potrivit pt post… Pastram CV-ul dvs. in baza de date”. What about me? Ce nu ti-a placut la mine? Si daca a fost el mai potrivit… la ce a fost mai potrivit? Mai dureaza pana toti recruterii vor invata sa dea si feedback atunci cand resping un candidat sau pana cand vor avea timp sa o faca :D



5. Tinuta conteaza!
A ta, dar si a recruterului. Ai grija sa nu fii distras de acest lucru.
Eu am doua experiente de acest fel. Cu o domnisoara imbracata potrivit pt postul pe care il ocupa si care avea la gat un lantisor foarte frumos – tot interviul m-am uitat doar la pandantivul ei (involuntar!). Apoi, cu un domn care avea o tinuta foarte lejera… ca de plaja (aici am inteles nepotrivirea prin faptul ca persoana nu era din localitate si abia ajunsese dupa un drum lung in locatia unde se tinea interviul). Doar ca in aceasta a doua experienta am invatat sa ignor astfel de detalii si sa ma focuzez pe discutie (fiind patita cu ce mi s-a intamplat cu domnisoara si lantisorul ei frumos :) )

6. Zambeste - te poate scoate din multe belele.

Aici, mai am si eu de lucrat

7. Incearca sa nu ii duci cu zaharelul daca nu stii despre ce e vorba pt ca isi pot da seama destul de usor.
Toate ponturile pe care le gasesti pe net te pot ajuta... mai mult sau mai putin. Poti sa vii cu tema facuta de acasa si sa ai raspunsuri pregatite la acele intrebari standard, dar nu ai de unde sa stii cum va decurge discutia si care e de fapt intentia recruterului atunci cand adreseaza o intrebare. Asa ca tot onestitatea ramane arma cea mai buna. 

Experientele au fost diferite si in mod evident ca si parerile sunt subiective. Am avut un interviu de o ora jumătate (cel mai lung din toate cate am avut), dar in urma caruia am ramas cu o parere super buna despre recruteri, am ramas cu dorinta de a lucra in compania respectiva. Dar am avut si interviuri in care parca recruterul imi cerea feedback despre cat de viabil ar fi proiectul in care ei vroiam sa ma angajeze sau interviuri din care ieseam cu senzatia ca nimic din ceea ce am fost intrebata nu a fost relevant, ca am cam vorbit… vorbe.

Din postura de candidat inveti sa triezi acest gen de experiente, pana o gasesti pe cea ”castigatoare” si iti gasesti un job. Apoi altul, si altul… Imi inchipui ca din postura de recruter frustrarile si perlele colectate sunt mai multe, dar la astea sper sa ajung intr-un alt episod :P

Sursa foto: 1, 2, 3

miercuri, 9 aprilie 2014

Noutati de... REVISTA

Echipa Revistei E-team Psychology a avut activitate în ultima perioadă, iar rezultatul este vizibil începând cu data de 9 aprilie, data când s-a lansat cel de-al doilea număr al Revistei.
Pentru a raspunde intereselor si nevoilor studenților și absolvenților Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, dar și tuturor celor pasionați de acest domeniu, vă prezentăm cercetări inedite din domeniul Psihologiei, interviuri cu psihologi practicieni, dar și cu voluntari E-team, descrierea unor personalități ieșene din domeniul Psihologiei, fenomene de psihologie aplicată, recomandări pentru dezvoltarea personală și profesională…. si multe alte lucruri noi si interesante pentru studenti.
Daca te-am facut curios, revista se poate citi on-line pe link-ul: http://revistaeteampsychology.wordpress.com.

duminică, 6 aprilie 2014

ganduri de duminica seara...

Exista specialisti in domeniul recrutarii pe care i-am auzit spunand ca obisnuiesc sa isi caute/verifice candidatii pe site-urile de socializare (cel mai frecvent – pe facebook). Dar... exista si recruteri care spun ca nu e corect sa ne facem o parere despre candidat din cauza pozei pe care o posteaza (poza cu pisica, la o bere sau in costum de baie :D), a unei chestii incorecte pe care o scrie pe pagina personala sau o distribuie in nume propriu pe anume grupuri de discutii.
Si totusi? Se spune ca tot ce pe internet e public, nu? De ce lucrurile e care le postam pe facebook sa nu fie la fel de valabile sau de corecte precum sunt lucrurile pe care le postam pe site-ul personal, pe contul de linkedin sau in CV? De ce pe facebook ne dam ”mari si tari” cand, de fapt, totul e doar o chestie de ”luat ochii”?
Comentariile mele de mai sus au aparut ca reactie a faptului ca am observat cum unele informatii postate pe facebook sunt diferite fata de cele postate de unele persoane pe cai oficiale. Nu stiu daca e doar o greseala sau e de fapt chestie de ”luat ochii”; daca e a doua varianta… e cam naspa pt ei! Pentru ca mai sunt unii care observa astfel de neconcordante si sigur nu le fac o publicitate pozitiva. Ei vor avea grija ca minciunea sa aiba picioare scurte.

O informatie se verifica din trei surse!

miercuri, 19 februarie 2014

idei noi

Ieri am citit pe net ca Senatul a aprobat proiectul potrivit caruia activitatile de voluntariat sunt recunoscute drept experienta profesionalaInitiativa e super-faina si cred ca responsabilizeaza ambele parti: ONG-ul, dar si voluntarul.


Cred ca organizatiile vor avea o mai mare grija in a nu elibera adeverinte pe bandaa rulanta. Se vor ingriji ca acele adeverinte sa fie ”pe bune”, sa contina numarul de ore realizate de voluntar, activitatile derulate, competentele dobandite. Vor avea grija sa organizeze activitati de profil, utile profesional voluntarilor deoarece organizarea de petreceri nu sunt specifice chiar pt orice domeniu sau considerate experienta profesionala :D

Voluntarii vor lua mai in serios activitatile pe care le realizeaza. Stim ca multi studenti, din varii motive, se inscriu in ONG-uri; putini raman membri activi. De ce? Pt ca nu le iese nimic. Acum, avand un cadru legislativ care sa faciliteze acest activitati, poate isi vor lua activitatea mai in serios - desi riscam ca ei sa fie motivati doar de adeverinta primita la finalul activitatii.

E adevarat ca eu gandesc problema din perspectiva voluntarilor tineri, elevi sau studenti. Insa, cred ca initiativa ii vizeaza si pe someri sau pe persoanele care se apropie de varsta pensionarii si pentru care aceasta activitate poate fi contabilizata ca vechime in munca si luata in considerare atunci cand se pensioneaza.


Repet ce am scris mai sus: initiativa e faina, ii responsabilizeaza pe toti cei care activeaza in acest domeniu, dar sunt curioasa cum va evolua si ce birocratie va aduce in plus in mediul organizational.

vineri, 24 ianuarie 2014

multe intrebari...

Evenimentul petrecut zilele trecute cu accidentul de avion în care au murit doi oameni (tânăra Aura Ion și pilotul Adrian Iovan) m-a întristat enorm. M-a întrist evenimentul în sine, faptul că s-au pierdut două persoane excepționale care se dedicaseră meseriei pe care o aveau, modalitatea absolut aberantă în care autoritățile au reacționat… dar m-a întristat și modul cum s-a încercat să se găsească scuze. Tânăra avea voie să fie în acel avion? Pilotul avea dreptul să piloteze? Era în fișa postului unuia dintre medici să facă acest drum?
Și dacă da, și dacă nu… contează? Sunt oameni care, conștienți fiind, și-au riscat viața pt a o salva pe a altora. Tânăra nu avea altfel cum să învețe meserie decât dacă mergea în astfel de misiuni. Cine ar fi pilotat avionul dacă nu s-ar fi găsit un om care să accepte să facă și astfel de zboruri umanitare? Aveam alți medici bine plătiți și capabili sa facă astfel de operații?
S-a discutat despre demisia nu știu căror oameni cu funcții… Ne ajută cu ceva? Rezolvă asta problema sistemului? De ce nu s-a gândit nimeni să propună schimbarea procedurilor sau clarificarea lor?

Respect localnicilor care i-au găsit pe răniți și regrete pt cei care au fost sacrificați în acest accident!

duminică, 5 ianuarie 2014

What makes me happy

Azi, am vazut la TV filmul Sexting in Suburbia. Desi povestea nu e una foarte vesela, filmul s-a incheiat cu o secventa in care personajul principal realiza o lista de ”What makes me happy”… Asa mi-a venit ideea de a realiza si eu o astfel de lista.
Deci… ce ma face fericita?
  • Familia
  • Oamenii veseli din jurul meu
  • Cafeaua de dimineata
  • Ciocolata
  • Un copil care rade
  • Culoarea rosie
  • O zi insorita
  • Citatele motivationale
  • Sa am timp sa citesc
  • Un film fain… chiar daca il vad pe secvente
  • Muzica buna
  • Proiectele finalizare
  • Obiectivele indeplinite
  • Planurile de viitor
  • Cand cineva ma felicita pentru rezultatele obtinute
  • Like-urile de pe facebook
  • Vizualizarile articolelor de pe blog
  • CV-ul / profilul de linkedin cand este vizualizat de catre o firma :P
  • p < .05
  • O haina noua
  • Un gust interesant
  • Un loc pe care il vad prima data
  • Sa pot sa aleg
  • Sa am dreptate
  • O idee faina pe care urmeaza sa o pun in practica
  • Cand parul imi sta bine
  • Sa invat sa fac ceva nou
  • Sa fie curat si ordine in jurul meu
  • Cosmeticele primite cadou
  • Autobuzul pe care nu trebuie sa il astept in statie

Eu ma opresc aici cu lista.
What makes you happy? Ce ati pune in borcan in noul an?