duminică, 27 august 2017

ganduri de duminica seara



Cred ca este firesc sa ne dorim sa avem anumite lucruri sau sa ne setam anumite obiective.
Dar oricat de enervanta ar fi asteptarea sau de suparatoare ar fi nesansa, am invatat ca:
Lucrurile le primesti doar atunci cand ai cu adevarat nevoie de ele, iar obiectivele le indeplinesti doar atunci cand esti pe deplin pregatit pentru ele.

sâmbătă, 19 august 2017

Let’s talk about… PhD – part 2



*prima parte a articolului o puteti gasi aici



Primul semestru de doctorat a fost cel mai greu: am avut o serie de cursuri obligatorii pentru studenti doctoranzi din anul 1, mi-au fost date cateva grupe de seminar (si nu putine – 4 seminarii, in total putin peste 200 de studenti de evaluat), iar la o luna dupa inceperea anului universitar m-am si angajat.
Asta pentru ca o bucurie nu vine niciodata singura… :)
Le multumesc, in schimb, tuturor celor care erau atunci sceptici in legatura cu decizia mea de a ma inscrie la doctorat. Reactiile lor m-au motivat si mai mult sa ma tin de el ;)
Cursurile obligatorii au fost cu plusuri si cu minusuri: unele informatii pe care le stiam din facultate si care trebuiau aprofundate, altele chiar interesante si care te puneau sa privesti tema ta de doctorat dintr-un alt unghi.
Partea didactica a fost din categoria ”Chiar trebuie?” sau ”De ce eu?”. La inceput am privit-o cu foarte mult scepticism, mi se parea o activitatea foarte solicitanta (si era… pentru ca nu e usor sa ai o grupa de seminar cu 50 de studenti :D ), dar in timp i-am prins gustul si am repetat experienta 3 semestre la rand.
Doctoratul mi-a adus si o parte administrativa – care nu era funny absolut deloc. Etapa cea mai mancatoare de timp era sesiunea – momentul care eram chemati pentru asistenta la examene. Activitatea destul de simpla in fond, dar obositoare. In fiecare sesiune, in medie 10-15 examene. Cate un amfiteatru plin, fiecare profesor cu tipicul lui de a examina si vreo 30-50 de studenti in banci. Competente necesare: atentie distributiva, rezistenta la oboseala si mers de pisica :D

Doctoratul, insa, a presupus si anumite obligatii stiintifice care au reprezentat de fapt esenta doctoratului: activitatea stiintifica, concretizata in conferinte si articole.
E placut sa intri in contact cu specialisti din domeniul tau de cercetare, sa primesti feedback de la ei si sa te duci acasa si sa revizuiesti designul de cercetare pe baza sugestiilor lor… sa stai uitat in fata laptopului citind articole… sa te uiti ”de-alungul si de-a latul” SPSS-ului incercand sa gasesti argumente pentru ipotezele tale.
Iar atunci cand iti vezi numele pe un articol dintr-o revista… cu atat mai fain!

Te inscrii la doctorat, de cele mai multe ori, din nevoia ta de cunoastere. Pentru aceasta, unii gasesc drept alternative sa urmareasca documentare, sa citeasca carti sau reviste de specialitate.
Daca alegi calea doctoratului, este important sa iti placa si sa iti doresti sa faci o munca de calitate – in caz contrar, 3 ani vor parea o corvoada… si nimeni nu isi doreste asta ;)

marți, 15 august 2017

Let’s talk about… PhD



*am inceput sa scriu acest articol fiind inspirata de articolul scris de Cristian Opariuc





Am fost intrebata de multe ori de ce am ales sa ma inscriu la doctorat… aproape ca am finalizat cei 3 ani de studiu si inca nu stiu sa dau un raspuns foarte clar.

Totul a inceput cand eram in anul 2 de facultate. Atunci m-am inscris in E-team.

Se stia atunci in facultate ca E-team este asociatia studenteasca a carei activitate este coordonata de domnul profesor Ticu Constantin si ca propune foarte multe proiecte de cercetare studentilor.

Sunt recunoascatoare si acum Alexandrei care a pus bazele pasiunii mele pentru activitatea de cercetare. De la ea am invatat sa fac itemi, sa scriu un articol sau sa pregatesc o prezentare pentru o conferinta stiintifica – eu si inca vreo 2-3 nebuni (nebuni frumosi as spunea eu).

Treptat, am prins drag de clasicul SPSS si de mult mai sexi-ul AMOS :D.

Am sustinut licenta, am intrat la master (EFCP – pt ca stiam ca este un master bun, multi E-teamsti seniori il absolvisera si mi se parea cel mai potrivit pentru idealul meu de viitor specialist HR), a trecut si primul an si, treptat, apareau anxietatile legate de ce urmeaza sa fac eu cand termin cu facultatea…

Era o perioada cand in Iasi nu reuseam sa gasesc foarte usor job-uri de junior care sa mi se potriveasca, motiv pentru care alocam foarte mult timp si interes facultatii. Am avut norocul ca pentru lucrarea de disertatie sa intru sub coordonarea doamnei Daniela Zaharia si sa abordez o tematica ce ma facea curioasa: conflictul munca-familie. Imi placea tot ce citeam pe aceasta tema; am pregatit pt teza 2 studii si simteam ca tot mai am unde sa sap.

Asa ca m-am hotarat sa ma pregatesc pentru admiterea la doctorat. Tin minte ca eram prin luna martie (anul 2 de master) atunci cand am inceput sa testez terenul, sa vad daca ar fi locuri libere, la cine si care ar fi domeniile pe care le pot aprofunda. Dupa mai multe cautari, am gasit un design interesant, intr-un articol publicat in primavara acelui an, care era tot in tematica mea de disertatie si care era interesant a fi replicat.

Partea cea mai grea a fost parcursa – a urmat cea foarte grea: examenul de admitere.

Tin minte ca in ziua sustinerii interviului de admitere am fost in primul rand socata de numarul de candidati – prea multi fata de cati ma asteptam; persoane pe care nu le cunoasteam, dar si colegi care absolvisera in serie de mine.

Comisia de examinare… mai mult decat draguta. Intrebarile sau remarcile lor – din cele mai interesante, bune sa imi testeze rabdarea sau creativitatea. Cele 10 minute cat a durat prezentarea mea mi s-au parut o vesnicie, temperatura in camera mi s-a parut ca a crescut brusc cand am inceput sa prezint, sala avea si ea o tendinta de a se invarti in jurul meu…

Dar a trecut si m-am vazut admisa pe locurile cu bursa, sub coordonarea doamnei prof. Ana Constantin.

Urmau 3 ani interesanti… si nu stiam inca acest lucru.


Acest articol este din categoria celor inscrise in categoria “VA URMA

duminică, 6 august 2017

„Avem nevoie de mult mai multe femei lideri”



Steve Jarding, specialist in politici publice, a vizitat tara noastra la invitatia RISE Consortium. El este recunoscut ca fiind unul dintre expertii de top in comunicare, campanii politice si gestionare a crizelor, precum si in conducere strategica.
Recent a acordat un interviu pentru Revista CARIERE in care declara „Imi doresc sa vad femeile mai implicate in politica dar pledez in continuare pentru diversitate. Cel mai simplu argument ar fi daca sunt atat de buni organizatori barbatii, de ce situatia merge atat de prost?” isi argumenteaza profesorul Steve Jarding pledoaria sa pentru o prezenta mai puternica a femeilor in politica si afaceri. Oamenii devin lideri prin ceea ce fac o perioada indelungata de timp contribuind prin actiunile lor la o societate mai buna.

De ce credeti ca femeile nu sunt acceptate de societate ca lideri?
Eu zic ca vremurile sunt in schimbare. Multe tin de cultura si de contextual istoric. De exemplu, in Somalia, Fadumo Dayib este prima femeie care a candidat vreodata la presedintia Somaliei...A incercat.
Lucrurile se schimba. Avem nevoie de mult mai multe femei lideri pentru ca eu cred ca lucrurile se vor schimba in bine. Dau ca exemplu faptul ca 20% din senatorii SUA sunt femei. 51% din populatia SUA sunt femei. Daca am avea 51% femei in senatul american cred ca lucrurile ar sta mult mai bine. Lucrurile se misca, incet dar se misca.
O societate democratica ca a noastra (n.r. SUA) nu a avut niciodata un presedinte femeie. Hilary, probabil ca va reusi... Eu cred ca daca femeile vor creste ca numar in politica, vom vedea guverne mai capabile. Femeile sunt cele care duc greul in cele mai multe dintre civilizatii. Imi doresc sa le vad mai implicate in politica dar pledez in continuare pentru diversitate. Perspectiva sa avem mai multe femei lider in arena politica este pe cale sa se intample datorita in primul rand comunicarii din social media si din toate mediile moderne si cred ca vom vedea schimbari importante referitoare la generatiile viitoare.

Articolul in intregime poate fi gasit aici

Si acum… intrebare catre voi: Cine este liderul feminin a carui imagine va vine prima data in minte?