sâmbătă, 19 august 2017

Let’s talk about… PhD – part 2



*prima parte a articolului o puteti gasi aici



Primul semestru de doctorat a fost cel mai greu: am avut o serie de cursuri obligatorii pentru studenti doctoranzi din anul 1, mi-au fost date cateva grupe de seminar (si nu putine – 4 seminarii, in total putin peste 200 de studenti de evaluat), iar la o luna dupa inceperea anului universitar m-am si angajat.
Asta pentru ca o bucurie nu vine niciodata singura… :)
Le multumesc, in schimb, tuturor celor care erau atunci sceptici in legatura cu decizia mea de a ma inscrie la doctorat. Reactiile lor m-au motivat si mai mult sa ma tin de el ;)
Cursurile obligatorii au fost cu plusuri si cu minusuri: unele informatii pe care le stiam din facultate si care trebuiau aprofundate, altele chiar interesante si care te puneau sa privesti tema ta de doctorat dintr-un alt unghi.
Partea didactica a fost din categoria ”Chiar trebuie?” sau ”De ce eu?”. La inceput am privit-o cu foarte mult scepticism, mi se parea o activitatea foarte solicitanta (si era… pentru ca nu e usor sa ai o grupa de seminar cu 50 de studenti :D ), dar in timp i-am prins gustul si am repetat experienta 3 semestre la rand.
Doctoratul mi-a adus si o parte administrativa – care nu era funny absolut deloc. Etapa cea mai mancatoare de timp era sesiunea – momentul care eram chemati pentru asistenta la examene. Activitatea destul de simpla in fond, dar obositoare. In fiecare sesiune, in medie 10-15 examene. Cate un amfiteatru plin, fiecare profesor cu tipicul lui de a examina si vreo 30-50 de studenti in banci. Competente necesare: atentie distributiva, rezistenta la oboseala si mers de pisica :D

Doctoratul, insa, a presupus si anumite obligatii stiintifice care au reprezentat de fapt esenta doctoratului: activitatea stiintifica, concretizata in conferinte si articole.
E placut sa intri in contact cu specialisti din domeniul tau de cercetare, sa primesti feedback de la ei si sa te duci acasa si sa revizuiesti designul de cercetare pe baza sugestiilor lor… sa stai uitat in fata laptopului citind articole… sa te uiti ”de-alungul si de-a latul” SPSS-ului incercand sa gasesti argumente pentru ipotezele tale.
Iar atunci cand iti vezi numele pe un articol dintr-o revista… cu atat mai fain!

Te inscrii la doctorat, de cele mai multe ori, din nevoia ta de cunoastere. Pentru aceasta, unii gasesc drept alternative sa urmareasca documentare, sa citeasca carti sau reviste de specialitate.
Daca alegi calea doctoratului, este important sa iti placa si sa iti doresti sa faci o munca de calitate – in caz contrar, 3 ani vor parea o corvoada… si nimeni nu isi doreste asta ;)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu